291 de medalii (86 de aur, 89 de argint, 116 bronz, conform databaseolympics.com ). Aceasta este agoniseala românilor la cele 19 ediţii ale Jocurilor Olimpice la care au participat. Palmaresul poziţionează România undeva între primele 20 de naţiuni ale lumii (pe locul doi după Ungaria ca număr de medalii dintre ţările care n-au organizat niciodată Olimpiada).

Emoţiile, dezamăgirile şi frustrările sportivilor şi ale fanilor lor deopotrivă s-au îmbinat în proporţii oarecum egale, scriind astfel povestea participăilor mai triste sau mai vesele ale României la Jocurile Olimpice.

Iată doar câteva dintre momentele memorabile ale românilor la Olimpiade. După Olimpiada de la Londra (prima la care participăm în capitala Regatului Britanic, pentru că la cele din 1908 şi din 1948, România a absentat) sperăm să adăugăm şi altele la fel de spectaculoase în dreptul numelui ţării.

Primul reprezentant al României, un descendent al fanarioţilor!

Gheorghe Alexandru Plagino, descendent al fanariotului Aicachi Plagino, a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice. Se întâmpla la a doua ediţie a jocurilor moderne, la Paris, în 1900. Aflat în capitala Franţei, Plagino s-a înscris în concursul de tir şi a avut un rezultat apreciabil, locul 13 din 51 de participanţi după ce a nimerit 11 talere din totalul de 20.

Plagino a fost al doilea român, după Prinţul Ghica, cooptat ca membru CIO, în 1908. El a fost retras din funcţie 40 de ani mai târziu de către autorităţile comuniste. Plagino a fost vicepreşedintele Comitetului Olimpic Român (1923 - 1940) şi preşedintele Uniunii Federaţiilor Sportive din România (1933 - 1940), for echivalent Ministerului Sportului de astăzi.

Am fost ultimii, dar am luat medalie!

România a obţinut prima medalie olimpică după un concurs de împrejurări norocos, dar şi după două umilinţe. În 1924, la Paris, echipa de rugby a ţării noastre a "cucerit" bronzul.

E un fel de a spune "a cucerit", deoarece "stejarii" au fost pe locul 3 într-o competiţie la care au fost trei participante. România a "câştigat" cu brio ultimul loc după ce a fost umilită de Franţa (61 -3) - unele surse spun că scorul ar fi fost 59-3, dar ce mai contează, tot o umilinţă a fost - şi a fost făcută una cu pământul de SUA, 37-0! Teodor Florian este numele celui care a salvat onoarea "stejarilor", izbutind cele trei puncte din partida cu "cocoşii".  

Iosif Sârbu a ochit primul aur

Imnul României s-a auzit pentru prima dată la Olimpiadă graţie lui Iosif Sârbu, care a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la concursul de tir (ce coincidenţă, şi Plagino, primul român înscris la Jocurile Olimpice a fost tot "tirist") de la ediţia din 1952, găzduită de Helsinki. Fostul participant în Al Doilea Război Mondial a reuşit perfecţiunea, punctajul maxim (400), în proba de armă liberă, calibru redus, 40 de focuri, poziţia culcat.

Finala a fost de un echilibru dramatic. Alţi trei sportivi au fost aproape de perfecţiune, acumulând câte 399 de puncte, iar rusul Andreev a reuşit chiar 400, exact cât Iosif Sârbu. Românul a fost declarat învingător după al doilea criteriu de departajare, "muştele", adică gloanţe care nimerit exact mijlocul ţintei. Sârbu a avut 33, Andreev doar 28. O afecţiune la ochiul drept l-a obligat să schimbe arma şi poziţia de tragere. Din motive necunoscute, Sârbu s-a sinucis în 1964, la doar 39 de ani.

Cursa lui Ivan cu pagaia ruptă

Palmaresul canotorului Ivan Patzaichin este unul colosal şi îl plasează în elita sportului românesc. Dincolo de medalii (4 de aur şi 3 de argint la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice) şi alte 22 la Campionatele Mondiale şi Europene, sportivul născut în Delta Dunării, la Mila 23, a rămas autorul unuia dintre momentele memorabile ale Olimpiadelor.

Se întâmpla în cursa de calificări la C1, 1.000 de metri, la ediţia din Mexico 1968. Regulamentul prevedea oprirea cursei doar dacă interveneau evenimente deosebite pe primii 25 de metri ai cursei. Lui Patzaichin i s-a rupt pagaia, le-a arătat-o arbitrilor, dar aceştia nu au văzut gestul românului, care, între timp, purtat de apă, a trecut bariera celor 25 de metri. Ivan a terminat cursa ultimul bătând apa cu acel ciot. Oficialii l-au descalificat pentru abandon, dar, după contestaţiile depuse de delegaţia României i s-a permis să participe în recalificări. În cele trei curse care au urmat (recalificări, semifinale şi finală), Patzaichin şi-a spulberat adversarii şi a luat aurul olimpic.

"Perfect ten"

Cel mai apreciat moment românesc din istoria participărilor la Jocurile Olimpice a fost şi rămâne reprezentat, fără discuţie, de celebrul 10 al Nadiei Comăneci de la ediţia din 1976, de la Montreal. Un exerciţiu formidabil la paralele i-a adus celebrul "perfect ten", prima notă de 10 din istoria gimnasticii. Uluitoarea performanţă i-a prins nepregătiţi pe organizatori.

Tabela electronică nu ştia să "numere" până la 10, astfel că a afişat nota 1.00. După ce punctajul din gimnastică s-a schimbat, Nadia s-a declarat dezamăgită: "Într-un fel, eu am creat nota 10 şi îmi pare rău că nu mai există. Nota 10 aparţine gimnasticii, e ca şi cum am renunţat la propriul brand. Fanii acestui sport vor să vadă perfecţiunea, dar cei care vor veni din nurmă nu vor mai avea ocazia asta".

Furăciunea de la Moscova

"Zeiţa de la Montreal" a fost din nou în centru atenţiei şi la ediţia următoare, de la Moscova, 1980. De data aceasta însă, Nadia a fost victima uneia dintre cele mai odioase decizii de arbitraj din istoria competiţiei.

A fost probabil, unul dintre cele mai mizerabile momente din istoria Jocurilor Olimpice moderne. 24 iulie 1980. Nadia rămăsese în cursă pentru aurul olimpic cu rusoaica Elena Davîdova la individual compus. Era înaintea ultimului aparat, paralele, la care Nadia era imbatabilă. Organizatorii au încălcat programul concursului, punând-o pe Davîdova să concureze înaintea Nadiei, deşi trebuia să fie invers.

Ruşii au vrut s-o scape de presiunea notei româncei. Tabela electronică a arătat nota 9,95 înainte ca Davîdova să aterizeze! A urmat Nadia. Un exerciţiu perfect. Lumea întreagă aştepta un nou 10 şi încă un aur pentru "zeiţa de la Montreal". Aşteptarea s-a prelungit inexplicabil timp de 28 de minute. Nadia a primit un inexplicabil 9,85. şi a refuzat să participe la festivitatea de premiere.

Cifre 2 este locul ocupat de România în clasamentul pe medalii de la ediţia din Los Angeles 1984.

3 gimnaste române (Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru) au urcat în acelaşi timp pe podium la concursul individual compus (Sidney 2000). Podiumul exclusiv românesc, singurul din istoria participărilor noastre, a fost stricat după ce Andreea Răducan a fost depistată pozitiv şi suspendată deşi i s-a dovedit nevinovăţia.

69 de medalii a câştigat România la gimnastică. Urmează canotajul cu 37 de medalii, atletismul şi caiac canoe - ambele cu câte 34 de medalii

4 medalii (1 argint şi 3 de bronz) a obţinut România la handbal (echipa masculină). În rest, la sporturile de echipă, tricolorii au mai bifat câte o medalie de bronz doar la rugby şi la volei.

15 sporturi am avut reprezentanţi medaliaţi pe podiumurile Olimpiadelor

2 a fost locul ocupat de sportivul român Ştefan Somodi, originar din Cluj, la proba de săritură în înălţime de la Olimpiada de la Londra 1908. Argintul său este trecut în palmaresul Ungarei, deoarece atunci Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.