Aproximativ 80 de români mor în fiecare an pentru că nu pot face transplant din lipsa organelor. În schimb, internetul e plin de donatori dispuşi să-şi vândă rinichiul. Aşa apare piaţa neagră, ale cărei principale ţinte sunt oamenii străzii.

În anul 2010 au murit 14 persoane pentru că nu au putut face un transplant de rinichi. 38 de oameni au decedat din lipsa unui ficat necesar transplantării, 20 iar de români nu au găsit o inimă nouă la timp. Alte şase persoane nu au găsit un pancreas nou pentru a rămâne în viaţă.

De ce aceşti oameni au fost lăsaţi să moară în timp ce posibili donatori se găsesc şi pe internet? Pentru că familiile lor nu au avut zeci de mii de euro să cumpere un organ de pe piaţa neagră şi au stat corect la coada de pe lista naţională de transplant.

Pe piaţa neagră un ţesut uman, spre exemplu un rinichi, costă minimum 10.000 euro, în timp ce donarea sa pentru salvarea vieţii unui român poate fi răsplătită cu o strângere de mână. "Dacă nu ai bani să cumperi un rinichi de pe piaţa aşa zis neagră, care e de fapt la vedere pentru că sunt anunţuri pe toate site-urile, sau să-i oferi cuiva să te bage în faţă pe listele de aşteptare, poţi spune că eşti ca şi mort", ne povesteşte Cristina Pavel, fiica unei femei care se află de cinci ani pe lista de aşteptare. Ţintele mafiei organelor

Una dintre ţintele preferate a celor care recoltează ilegal organe din România este reprezentată de oamenii fără cămin. Iar cei care dorm în Gara de Nord sunt victime.

"Sigur că la noi s-au mai prezentat astfel de persoane, dar nu ştim cât de reale sunt sau nu poveştile lor. Chiar şi acum avem o femeie căreia i s-a recoltat ovule", ne spune Andreea Gheorghe, coordonator la Casa Ioana, fundaţie care strânge oamenii de pe străzi.

Povestea celor fără casă din Gara de Nord care-şi vând organele a ajuns şi în paginile unui volum non-fiction, de mare succes în Marea Britanie. "M-a sunat într-o zi Peter James şi mi-a spus că vrea să vină în România pentru o documentare. Voia să scrie un roman despre traficul de organe. L-am dus prin Gara de Nord şi aşa a cunoscut-o pe Petrica, o tânără de 17 ani care fusese lăsată fără un rinichi", ne explică britanicul Ian Tilling, cel care patronează Casa Ioana.

"Un rezident de la Casa Ioana, o fată de 17 ani care trăia pe străzi, fusese păcălită de un traficant de organe care îi promise o slujbă de barmaniţă în Londra, dar mai întâi aceasta trebuia să facă un control medical. Aşa i s-a spus. În timpul acestui control, i s-a făcut anestezie, iar când şi-a revenit avea urmele unei incizii chirurgicale pe o parte a corpului. În urma unei examinări medicale realizate de un doctor de la Casa Ioana, a rezultat că îi fusese scos un rinichi", povesteşte scriitorul Peter James.

"Ca fost poliţist pot spune că o mare parte din persoanele dispărute au fost posibile victime. E uşor să faci dispărut un om fără familie pe care nimeni nu-l caută", Ian Tilling, fondatorul "Casei Ioana", care îngrijeşte oamenii străzii

PROFITUL ESTE IMENS

CÂT COSTĂ UN ROMÂN PE PIAŢA NEAGRĂ

"Un corp uman sănătos valorează până la un million de euro pe piaţa neagră. Este un bun comercial atrăgător pentru traficanţi. Reţelele de crimă organizată din Columbia, părţi ale Rusiei şi câteva dintre statele sărace din Europa de Est, ca România, pot face mai mulţi bani din traficul ilegal cu părţi ale corpului uman decât din traficul de droguri", ne spune scriitorul Peter James.

Conform declaraţiilor oferite de către expertul internaţional Sam Vankin, analist la "Global Politician", unul dintre observatorii internaţionali ai acestui fenomen, ţara noastră este un furnizor important de ţesuturi umane recoltate ilegal. "Mai mult de 2.000 de cetăţeni din România şi-au vândut organele în ultimul deceniu", este estimarea lui Sam Vaknin privind traficul cu organe din ţara noastră.

Singurele cazuri semnalate public în România

În România au existat două cazuri care au ajuns în faţa justiţiei pe acest subiect. Un singur român a fost prins de autorităţi că şi-a vândut un organ ilegal. "Este vorba de cazul deţinutului Robert Mihaly, din 2005", a declarat Sam Vaknin. Rober Mihaly a fost deţinutul din Penitenciarul Gherla care şi-a vândut rinichiul unui sârb pentru suma de 20.000 de mărci. Acesta a fost prins şi condamnat de procurori pentru trafic de organe.

Al doilea caz, neconfirmat de justiţie, l-a avut în prim-plan pe Mihai Lucan, medicul urolog de la Cluj. Un braşovean i-a făcut plângere penală pentru că i-a "furat" un rinichi în timpul unei operaţii. Conform rechizitoriului autorităţilor sud-africane, Cornel are 43 de ani şi este din Braşov, şi-a vândut un rinichi în Africa de Sud în urmă cu aproape zece ani şi a primit 4.800 dolari pentru el. Israel, Turcia şi Africa de Sud, destinaţia organelor din România Un rinichi cumpărat chiar şi cu 20.000 euro din România valorează 100.000 euro în Europa de Vest şi America. Deci profitul este garantat. Rinichii, plămânii, pancreasul, splina, ficatul şi măduvă osoasă sunt ţesuturile umane cel mai traficate.

"În fiecare an, în jur de 100 de români îşi vând rinichii doar brokerilor de organe din Israel care lucrează cu spitale din Africa de Sud şi alţi 200-300 de români îşi vând organele, în special rinichi, cercurilor criminale şi reţelelor cu conexiuni în Turcia, Brazilia, Italia şi USA", ne-a mai explicat Sam Vaknin.

Declaraţiile sale sunt susţinute de cazuri reale. Deşi românii care îşi vând ilegal organele nu sunt prinşi în ţară, în schimb ei sunt depistaţi la capătul lumii, în Africa de Sud.

Autorităţile africane au arestat în 2010, în oraşul Durban, o reţea de trafic internaţional de organe care recoltau ţesuturi şi de la români. PAŞII TRAFICULUI

PASUL UNU: Recoltarea. Colectarea organelor şi a donatorilor se face fie de pe internet unde sunt zeci de anunţuri, fie din rândul boschetarilor sau a altor categorii de persoane aflate în cazuri limită: puşcăriaşii de exemplu sau pacienţii în stare terminală.

PASUL DOI: Intermediere. Persoanele dispuse să facă legătură între donor şi reţeaua internaţională este fie un fost donator la rândul său, fie un cetăţean străin. PASUL TREI: Operaţia. Pacientul fie este operat în ţară, fie este scos peste graniţe. "E mai simpl[ prima procedură. Din ce ştiu eu despre organe, cred că se fac mai multe operaţii în ţară, decât cu români scoşi şi operaţi în străinătate", ne mai spune Ian Tilling.

INTERVIU CU PETER JAMES EVZ: În timpul călătoriei în România aţi întâlnit multe persoane care îşi vânduseră organele pentru transplant? PETER JAMES: Da, am auzit câteva poveşti de acest gen în timpul vizitei mele de documentare. Un rezident de la Casa Ioana, o fată de 17 ani care trăia pe străzi fusese păcălită de un traficant de organe care îi promise o slujbă de barmaniţă în Londra, dar mai întâi aceasta trebuia să facă un control medical. Aşa i s-a spus. În timpul acestui control i s-a făcut anestezie, iar când şi-a revenit avea urmele unei incizii chirurgicale pe o parte a corpului. În urma unei examinări medicale realizate de un doctor de la Casa Ioana că îi fusese scos un rinichi. Cine erau donatorii: copiii, adolescenţii sau persoanele mature? Donatorii din întreaga lume sunt de toate vârstele. Dar în România, ca şi în Columbia de altfel, este un interes special pentru copiii străzii, care sunt cele mai vulnerabile ţinte. Care este preţul pentru care erau despuşi să-şi vândă un organ? Spre exemplu, am auzit de un preţ de 250 de lire sterline pentru un rinichi. Care este preţul cu care se cumpără un organ în Statele Unite, Marea Britanie sau în Europa de Vest? Pentru un rinichi, este vorba de 50-60.000 de euro. Pentru o inimă sau pentru un ficat necesar transplantului se poate ajunge şi la 350.000 de euro. Consideraţi că traficul cu organe umane din România este mai intens decât în alte state? Principalele state implicate în traficul internaţional de organe umane sunt Columbia, India, China, Rusia şi România, despre toate aceste state am auzit în călătoriile mele de documentare. Aţi văzut sau vi s-a povestit vreun caz despre vreun român care să fi murit după ce i s-a scos un organ ? Nu. Dar în orice ţară unde au loc transplanturi de organe, mereu se pune întrebarea dacă decizia de a ţine o persoană în viaţă poate fi influenţată de potenţialul comercial al propriilor sale organe. De ce consideraţi că românii îşi vând propriile organe? În cazul fetei pe care am întâlnit-o la Casa Ioan, era vorba clar de un caz de totală ignoranţă, de necunoaştere. Oamenii au diferite motive. În India miresele îşi vând uneori un rinichi pentru a avea zestre. Nu văd nimic în neregulă în această privinţă. În China, organele persoanelor deţinute executate sunt vândute de către autorităţi. Am auzit şi cazuri despre studenţi care dorea să-şi vândă un rinichi pentru a-şi plăti studiile. "Un corp uman sănătos valorează până la un million de euro pe piaţa neagră. Este un bun comercial atrăgător pentru traficanţi. Reţelele de crimă organizată din Columbia, parţi ale Rusiei şi câteva dintre statele sărace din Europa de Est, ca România, pot face mai mulţi bani din traficul ilegal cu părţi ale corpului uman decât din traficul de droguri." PETER JAMES, jurnalist şi publicist britanic Citiţi şi:

• Paranoia în Capitală: copii ucişi pentru organe