Contribuţiile sociale şi cota unică de impozitare par cele mai promiţătoare surse suplimentare de venit.
Ţinta de 40% din PIB avansată de prim-ministrul Mihai Răzvan Ungureanu pentru încasările bugetare este una îndrăzneaţă, dar tot nu ne-ar aduce până la media europeană, de 44,1%.
În 2010, cu 34% din PIB, eram pe antepenultimul loc din UE, şi tot este bine faţă de 2009, când am ocupat ultimul loc, cu venituri bugetare de doar 32,1% din PIB.
Este o problemă sistemică pentru România, în ultimii ani fiind mai mereu pe penultimul loc la acest capitol, înaintea Lituaniei.
Faptul că maximul de colectare a fost de 35,3% în 2007 face ca obiectivul fixat pentru noua conducere a ANAF să fie dificil. De unde ar putea veni banii în plus? La prima vedere, din zona contribuţiilor sociale.
În 2010, acestea au adus doar 8,9% din PIB la buget, deşi cota de contribuţie este printre cele mai mari din Europa
Ca raport între veniturile aduse şi cota de impozitare suntem de-abia la două treimi din media europeană, mult mai departe decât în privinţa TVA şi a impozitului pe profit (100%, respectiv 93% din medie).
O mare parte din această gaură este generată de companiile de stat răuplatnice, de numărul mare de pensionari scutiţi de plata asigurărilor de sănătate şi de posibilităţile multiple de a plăti angajaţii fără a datora statului contribuţii sociale.
O altă sursă de bani poate fi majorarea impozitelor pe venitul personal şi pe profit.
În medie, acestea aduc 10,4% din PIB la buget în ţările UE, în timp ce în România sunt la doar 5,8%.
În afară de aceste variante, o problemă majoră de rezolvat rămâne evaziunea fiscală, manifestată, după caz, prin muncă la negru, declaraţii false de TVA, pierderi artificiale.
Recomandările noastre
