Soţii Vădeanu, octogenari, rememorează vremurile în care şcoala şi bunul simţ mergeau mână-n mână, când elevii îşi respectau dascălii, iar cei mici îi salutau pe cei mari cu "Bună ziua, domn’ elev".

Seria de articole despre uniforma şcolară a adus nostalgia în casa familiei Vădeanu, din Bucureşti. Cei doi soţi locuiesc lângă un liceu din sectorul 3 al Capitalei şi nu contenesc să se minuneze de ceea ce văd pe lângă şcoală.

"Înainte şi după cursuri, elevii se opresc la o ţigară, înjură, ne răspund urât dacă le atragem atenţia, fetele au fuste scurte, unghii vopsite....Păi soţia mea, ca toate elevele de liceu, nici nu a avut voie să poarte ciorapi de mătase până nu a terminat liceul!", compară lucrurile domnul Vădeanu.

Şi amintirile curg. Timp de un an, de la 7 la 8 ani, el a purtat uniformă de străjer, care semăna cu cea de pionier, doar că avea cravată tricoloră şi, în locul nodului, o împletitură din piele. Apoi, a purtat băscuţă de elev, cu cămaşă şi bluză, iar când a mai crescut a trecut la haină şi pantaloni bleumarin şi şapcă de licean. Soţii Vădeanu, care au învăţat la Liceul Comercial "Gheorghe Chiţu" din Craiova, împart aceleaşi amintiri, pe care le povestesc com­pletându-şi reciproc frazele.

În şcoala în care au studiat, elevii din ciclul superior aveau, la numărul matricol, două steluţe, în timp ce elevii mai mici aveau una singură. "Când întâlneam un elev cu două steluţe şi dungă galbenă la şapcă, ştiam că e din ciclul superior şi salutam «Bună ziua, domn’ elev!»", rememorează domnul Vădeanu. Atenţie, poliţia şcolară!

Amuzaţi, cei doi soţi îşi aduc aminte că nu aveau voie să întârzie în oraş sau la cinema mai mult de ora 18.00, iarna, şi 20.00, vara.

Dacă îi prindea poliţia şcolară, alcătuită din elevi de 17, 18 ani, a doua zi erau chemaţi şi muştruluiţi în cancelarie. Era mai mare ruşinea să păţeşti aşa ceva! În acele vremuri, îşi amin­teşte doamna Vădeanu, bătaia încasată de elevi de la profesori ţinea de normalitate. Loviturile cu rigla la palmă, trasul de urechi ori de perciuni erau la ordinea zilei şi se aplicau la mici abateri: că vorbeai neîntrebat, că nu erai atent, că răspundeai obraznic.

"Noi, cei mai în vârstă, am respectat şcoala şi pe dascălii noştri pentru că ne-au educat şi ne-au arătat cum să ne purtăm în familie şi în societate. Şi mai ştim că se spune corect douăsprezece ore, zile, mii, săptămâni, etc. nu doisprezece zile, cum zic azi unii", conchide domnul Vădeanu.

"Clasele mixte, o greşeală"

Domnul Vădeanu consideră că una dintre cele mai mari greşeli făcute de comunişti a fost învăţământul mixt. "În 1948, prin aşa zisa reformă, învăţământul liceal a devenit mixt. Vă închipuiţi ce a urmat: au început să stea băiat şi fată în aceeaşi bancă, se giugiuleau, îşi trimiteau bileţele, a fost o deteriorare a educaţiei".

La Liceul Comercial "Gheorghe Chiţu" din Craiova, reforma nu a fost bine privită: directoarea a refuzat să pună fete şi băieţi în aceeaşi clasă, aşa că ele învăţau într-o parte a clădirii, ei, în alta, şi se întâlneau doar în pauze. Tot reforma din 1948 le-a interzis profesorilor să-i mai bată pe elevi, aşa că notele mici au început să umple cataloagele. Citiţi şi:

• Şcoala şic: Paradă de modă cu uniforme
• DEZBATERE EVZ. Uniforma școlară: constrângere ori mândrie?
• Guvernul susţine uniformele obligatorii pentru elevi și vrea să dea banii pentru asta. Sunteți de acord cu reintroducerea uniformelor în școli?
• Unici, şi cu uniformă