Invenţie a mişcării socialiste, adoptată rapid de lagărul comunist, 8 martie este mai puţin o sărbătoare a feminităţii şi a iubirii, cât o zi de propagandă a "femeii-bărbat" şi a stângismului deşucheat.

În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. În anul următor, peste două mii de persoane au luat parte la adunarea de Ziua Femeilor care a avut loc în Manhattan. De această dată, femeile care lucrau în domeniul confecţiilor au intrat în grevă generală. 30.000 de mii de confecţionere de cămăşi au stat în frigul iernii timp de 13 săptămâni pentru a fi plătite mai bine şi pentru condiţii mai bune de muncă. Liga Uniunii Sindicale a femeilor a plătit cauţiunile pentru grevistele arestate. În 1910 pe Ziua Femeilor au pus stăpânire socialiştii şi activistele feminismului din Statele Unite. În acelaşi an a avut loc la Copenhaga cea de-a doua conferinţă a femeilor socialiste unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internaţională, ceea ce s-a şi întâmplat. Mai ales nemţoaica Clara Zetkin, una dintre fruntaşele mişcării socialiste, a insistat că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile. Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei. Revoluția bolșevică a început de la Ziua Femeii Cea mai memorabilă zi a Femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. A fost primul pas spre Revoluţia Bolşevică. Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. Ţările comuniste au adoptat Ziua Femeii, folosită ca un nou prilej de propagandă. În România, numele "sărbătorii" a devenit echivalent cu al Elenei Ceauşescu. De altfel, mai ales în Occident, Ziua Femeii este mai puţin prilej de sărbătoare, cât de propagandă pentru feminismul agresiv, pentru egalitatea între sexe, pentru aşa-zisa emancipare a femeii şi, în general, pentru orice manifestări de stângism deşucheat şi împotriva valorilor tradiţionale ale familiei. La 8 martie 2000 în Montreal, un grup de feministe înfocate de sărbătoare, a găsit de cuviinţă ca, după ce a vandalizat o biserică romano-catolică, să pună pe treptele ei cruci în flăcări.