Charlotte Rampling a vorbit despre cum şi-a început cariera, cum iese din casă în fiecare zi şi despre actorie ca o săritură în prăpastie.

Faimoasa interpretă britanică participă la Berlinale cu debutul în lung-metraj al fiului ei, Barnaby Southcombe, intitulat "I, Anna", în care Rampling joacă alături de Gabriel Byrne şi Haylee Atwell. Filmul este un thriller noir şi o adaptare a romanului Elsei Lewin.

EVZ: Când aţi ştiut că sunteţi actriţă? Charlotte Rampling: De la bun început. De la 18 ani, când am jucat primul rol, am ştiut că aşa voi continua toată viaţa. Am ştiut că s-a întâmplat ceva, am văzut ceea ce au văzut şi ceilalţi. Eu nu am văzut asta la mine, pentru că nu mă uitam, dar când am jucat, ceva s-a produs. Nu am studiat actoria, nu m-am pregătit niciodată pentru asta, am fost descoperită. Cineva pur şi simplu mi-a zis: "Hai să filmăm asta". Era vorba de "The Knack ...and How to Get It", de Richard Lester.

Apoi am căpătat un rol principal, nici nu mai ştiu cum, mi se pare că i-am dat fotografia mea unui agent. Am ştiut că aveam ceva ce funcţiona pentru mine şi în filme. Nici nu m-aş fi apropiat de o scenă, n-am avut "antrenament" pentru aşa ceva. Abia acum 10 ani mam apucat să studiez actoria de teatru.

Având în vedere lipsa de experienţă a fiului dumneavoastră, i-aţi dat indicaţii? Nu, nu fac niciodată asta. Am lucrat cu mulţi regizori, care nu doar că nu aveau experienţa mea, ci şi trăiseră o viaţă mult mai scurtă decât a mea, făcuseră mult mai puţine filme decât mine. Însă în filmele în care joc, eu nu regizez, ci mă las pe mâna regizorilor. Am respectat mereu locul regizorului în ierarhia facerii unui film. Ai putea spune că el este tatăl familiei, şeful. Ne supunem lui, nu orbeşte, fireşte, e loc de colaborare. Dar în acel vacarm, cineva trebuie să spună: "Gata! Eu vorbesc acum".

Cum vă simţiţi ca "sexual icon" la vârsta dumneavoastră? Înseamnă că sunt încă în viaţă. (Râde). Pentru că e foarte uşor să închizi uşile şi să nu mai ieşi din casă. Pentru mine în primul rând, realmente trebuie să îmi dau şuturi în fund ca să ies din casă în fiecare zi. Nu ştim cum oamenii rămân treji, rămân în viaţă... E de-a dreptul surprinzător. (Râde). Eu văd actoria ca pe o săritură în prăpastie. Doar aşa pot funcţiona, doar aşa viaţa e interesantă pentru mine. Nu o fac ca să mor, dimpotrivă. Când sari în prăpastie te laşi la mila destinului, eşti gata să rişti tot pentru moment, adică pentru realizarea unui film. Pentru mine, ceea ce fac trebuie să fie aproape sacrificial, altfel nu mă incită, altfel curiozitatea nu-mi rămâne trează. Asta mă ţine în viaţă. Uneori nu vreau să lucrez pentru lungi perioade de timp, dar trebuie să rămân trează. Ştiu ce înseamnă să fii deprimat, am suferit de o depresie gravă. Dacă începi să te închizi, să cedezi în faţa depresiei, ştii că să ieşi din acea stare durează foarte mult şi e foarte greu. Iar eu nu mai am timp să ies din depresie, aşa că trebuie să rămân trează.

ARTIȘTI. Charlotte Rampling și fiul său FOTO: REUTERS "Eu văd actoria ca pe o săritură în prăpastie. Doar aşa pot funcţiona, doar aşa viaţa e interesantă pentru mine. Nu o fac să mor, dimpotrivă.“ CHARLOTTE RAMPLING, actriţă

ÎNŢELEPCIUNE

Despre cum e să îmbătrâneşti

Charlotte Rampling are în spate o carieră îndelungată, cu nenumărate roluri, inclusiv în "Asfalt Tango" (Nae Caranfil), "Să nu mă părăseşti" şi "Melancholia".

"Pe măsură ce îmbătrâneşti, devii mai vulnerabil, în mod bizar. «Banca ta de cunoştinţe» e mult mai mare. Pe de altă parte, simţi că ştii mult mai puţine. (...) Iar, în ceea ce priveşte «I, Anna», eroina e într-o călătorie emoţională defectă, era fascinant pentru că i te alături foarte repede în călătoria ei. La o anumită vârstă, nu mai poţi «scrie peste» experienţele anterioare. Ştii că timpul tău e limitat, că nu ţi-a mai rămas la fel de mult ca înainte, ca în tinereţe, când timpul era nesfârşit. Ştii că ai o limită biologică, după care nu va mai fi timp. Deci relaţia ta cu lumea ta emoţională e foarte fragilă, ca şi călătoria Annei, care nu îşi poate aminti ce a făcut, pentru că nu ar putea trăi cu asta, e prea groaznic. Când te confrunţi cu o astfel de persoană, este foarte emoţionant şi te face să îţi pui întrebări despre condiţia umană. Ăsta e lucrul pe care l-am considerat o prioritate în toată cariera mea", explică actriţa.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/4N2AJ0BKzCQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/bK98keHLmfE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>