EXCLUSIV. Un român care se afla într-unul dintre trenurile care au fost atacate de teroriști pe 11 martie 2004 la Madrid s-a trezit printre principalii martori protejaţi din dosar.

Bărbatul se aşază la masă. Priveşte uşor prin ceaţă de sub pălăria lui elegantă. La gât îi atârnă o eşarfă fină, care nu l-ar da de gol că e "doar un instalator", după cum singur se descrie.

Trasează din prima regulile interviului: nu va fi fotografiat, nu-şi va da numele. E de înţeles. S-a sfătuit îna­inte cu "un profesor în Drept", care a rămas cu gura căscată atunci când i-a povestit că, în urmă cu aproape o lună, l-au vizitat doi jurnalişti spanioli.

Oamenii i-au spus - la aproape opt ani de la cele mai grave atentate teroriste petrecute în Europa și despre care se crede, printre altele, că ar fi fost instrumentate de al-Qaeda - că nu e un simplu instalator. Că e de fapt unul dintre martorii-cheie, protejaţi (cel puţin pe hârtie), din dosar. "N-am ştiut că sunt protejat până atunci", se miră românul, într-un profund accent ardelenesc, ridicând din umeri.

Habar n-avea că prin dosarul stufos, de sute de pagini, al atentatelor din 11 martie 2004, de la Madrid, a fost botezat cu litere şi cifre. E trecut acolo ca "martorul R-10". Şi prin analizele făcute de jurişti asupra sentinţei apare că mărturia lui e printre cele mai importante. Drumul spre "postul" de martor-cheie

Pe 11 martie 2004, românul se afla, alături de câţiva prieteni tot români, în trenul în care o bombă a explodat, făcând praf totul în jur, în timp ce se îndrepta spre stația Santa Eugenia. Românul a supravieţuit. A ajuns la spital, ezitând – nu avea acte cât a lucrat în Spania - , unde i s-au scos zeci de cioburi din ochi.

După câteva zile, s-a dezmeticit şi - după ce ar fi văzut la ae­roport un afiş cu chipul lui Jamal Zougam (marocanul din Spania condamnat la peste 40.000 de ani de puşcărie ca autor principal al atentatelor) - s-a dus ţintit la "un vecin poliţist". Căruia i-a spus că l-a recunoscut pe atentator.

A fost interogat de procurorii spanioli şi dus să-l recunoască pe suspect. S-a insistat să depună mărturie şi la proces. Bărbatul a refuzat, speriat. A primit bani pentru rănile suferite – aproape 50.000 de euro, plus o ofertă, pe care a refuzat-o, de a primi cetă­ţenie spaniolă. Pentru că era, din nou, "speriat" – "M-am temut că mi-oi pierde casa din Ro­mânia", aduce un ton absurd martorul-cheie. A fost sau n-a fost?

Românul s-a întors după doi ani în ţară, unde a lucrat tot ca instalator, fără a bănui o clipă im­portanţa pe care a avut-o măr­tu­ria sa în proces. Într-un interviu acordat în premieră în presa românească, "martorul R-10" a povestit cum a aflat de statutul său special abia în decembrie 2011, de la cei doi jurnalişti spanioli.

Aceştia au scris ulterior în ar­ticolul publicat că mărturia lui nu e credibilă. Că se cam contrazice faţă de ce a declarat după atentat. Aici românul s-a enervat. "Eu am fost acolo, nu ei!", spu­ne, cu glas tremurând, bărbatul. (Au contribuit Ionela Săvescu, Georgeta Ghidovăţ) IMAGINILE UNEI TRAGEDII

"Cum să nu-l recunosc? Dacă e moaca aia, moaca aia e!"

Pe 11 martie 2004, cel ce avea să devină martorul R-10 nu avea mare lucru de făcut. Era instalator, fără acte, în Spania de vreo doi ani. Câştiga bine, aproape 2.500 de euro pe lună, dar în ziua aceea nu avea decât să meargă la muncă, fără vreo comandă anume. I-a zis unui amic din România să se oprească "la un coniac", ceva.

Au urcat în jurul orei 8 dimineaţa în tren. Şi "la a şasea staţie a explodat", spune românul. Scurt, fără de veste.

"Nu realizez cum m-am ridicat de jos. Ştiu doar unde era uşa la tren şi cum am dat cu mâna cioburile de la geam, ca să sar. Deci aveam eu ceva în cap în momentele alea, de am ştiu să nu mă tai. După aia, am intrat pe uşă înapoi, să mă duc la amicul meu", spune martorul.

L-a găsit mort, "fără o zgârietură". Apoi a privit în jur. "Ce era acolo!", exclamă omul. "Toată lumea vorbea în toate limbile". Fiecare cerea ajutor, mulţi sfârtecaţi, întindeau mâinile către oricine trecea prin apropiere.

Martorul se cutremură. Zice că degeaba lumea spune că, în astfel de situaţii, "pentru copil îţi dai şi viaţa". "Nu-ţi dai nicio viaţă!", exclamă bărbatul. "Îl calci pe cap şi pe copil şi fugi. Asta am văzut eu acolo. Eu ştiu pe câţi oi fi călcat şi eu acolo pe gură, pe cap? Nu ştiu...", zice martorul R-10. Cam asta e tot ce-şi aminteşte românul din tot haosul acelei zile. O mărturie Că a devenit martor-cheie în dosarul prin care Jamal Zougam a fost condamnat la aproape 40.000 de ani de închisoare, instalatorul a aflat abia anul trecut. Abia de atunci a început să pună cap la cap toate momentele anchetei în care a fost implicat.

După atentat, lovit la ambii ochi, a ajuns la spital, unde a fost operat. Românul susţine că, după câteva zile, când vederea i-a mai revenit, s-a dus să-şi aducă ne­vasta de la aeroportul din Madrid. Aici a văzut chipul marocanului Jamal Zougam pe un afiş. Şi-a adus brusc aminte că l-a văzut în trenul blestemat. S-a hotărât, zice, să-şi viziteze un vecin poliţist, să-i spună ce crede.

I-a povestit acestuia că în tren, înainte de explozie, Jamal ar fi urcat cu un rucsac. Că un alt personaj ar fi tuşit, înainte de explozie, "ca un semnal".

Poliţistul l-a sfătuit să depună mărturie şi i-ar fi făcut legătura cu anchetatorii. Aşa a intrat românul în circuitul martorilor-cheie ai acelor zile. "Mă, dacă-s terorişti şi aicea?"

Zilele de anchetă au fost ciudate. Când procurorii aveau treabă cu el, veneau şi-l ridicau de unde locuia. Venea o maşină, "cu girofar magnetic", îl lua de obicei seara, după ora 22.

"Şi când m-o dus acolo, la procuror, mi-o adus un interpret. Că eu ştiu să mă descurc în spaniolă, dar eram spăriat. Am stat şi m-am gândit: «Mă, dacă-s terorişti şi aicea?». Că dacă-s terorişti nu ştii de unde te beleşte. La ce să te gândeşti altceva? Acolo, la interogatoriu eram tăt belit, tăt speria. Vorbeam cu cel mai mare procuror expert pe ETA din Spania. Ăla ne-o audiat. Şi când mi-o adus pozele am zis imediat: «Ăsta e!»", susţine azi bărbatul.

Procurorul îi dădea "bomboane şi caramele", când îl vedea "tăt spăriat". L-au dus să-l recunoască pe Zougam "la puşcărie şi la procuratură", după ce acesta a fost ridicat. Nu s-a simţit prea bine. "Când ştii prin ce-ai trecut şi ce-a fost", zice martorul-cheie. "Dar dacă eu sunt sigur pe om, cum să nu-l recunosc? Că l-o schimbat de mai multe ori, l-o adus cu alte haine pe el, cu alţi oameni. Dacă e moaca aia, moaca aia e! Dacă nu era ăla, ei trebuia să nu ia în considerare declaraţia mea", spune.

Să te întorci "de urât" acasă

Anchetatorii au insistat ca românul să depună mărturie şi la proces. Zice că era prea speriat, a refuzat politicos. Până când, după atâtea insistenţe din partea autorităţilor, ar fi zis răspicat: "Dacă nu mă lăsaţi în pace, plec imediat în România". Zice că l-au lăsat în plata Domnului. Dar nici nu i-au suflat vreo vorbă că ar fi pe vreo listă de martori protejaţi.

A mai stat doi ani în Spania, apoi s-a întors în ţară. Nu de frică. De data asta, de singurătate. "M-am întors că am fost fără familie acolo. Mi s-o urât şi mie. Că doar nu poţi să mănânci singur cu două linguri!", zice omul. O ducea totuşi bine acolo. Erau spanioli care câştigau mai puţin decât el. Acum "lucră" în România cu fiul, "cel mai bine e aşa". "Tot instalator", adaugă martorul R-10. UN INSTALATOR PROTEJAT Vizita din Spania care-ţi schimbă viaţa. Şi frica de "butelia de la uşă" Pe la începutul lui decembrie 2011, martorul român a primit o invitaţie ciudată. Doi ziarişti de la cotidianul spaniol "El Mundo" l-au chemat la o cafea. Aveau destule de vorbit.

Ziariştii au vrut să cunoască sursa-cheie din procesul atentatelor, l-au luat cu detalii, au testat dacă omul a spus tot adevărul. În articolul lor, spaniolii spun că se îndoiesc de veridictatea declaraţiilor şi sugerează că românii – pe lângă R-10, alte două femei, martori-cheie, au contribuit la condamnarea lui Zougam – au dat declaraţii superficiale doar pentru a lua bani de la statul spaniol, pornit în căutare de vinovaţi pentru a satisface publicul. Despre R-10, spaniolii au sugerat că s-a cam răzgândit. Românul le-a zis la interviu că atentatorul parcă-parcă avea părul lung, nu scurt, cum ar fi apărut în poza prezentată la anchetă. Cu vocea tremurândă, bărbatul consideră că ziariştii străini l-au luat totuşi cam tare. Se apără şi zice că "în dimineaţa aia era urât afară". "Şi părul lung, când ţi-l udă, cum stă? Tăt stă lins. Dar mă lua el, spaniolul, cu oră, cu dată, că mai ştiu eu ce-a fost din 2004 în ziua cutare", e supărat bărbatul.

"Nu m-am dus pentru banii ăia"

E drept, martorul R-10 a luat "aproape 50.000 de euro", indemnizaţie pentru rănile suferite, dar ar fi refuzat să semneze vreun act care îi aducea sume mai mari, ca martor. Zice că nu banii l-au determinat să vorbească. "Am luat banii, dar nu m-am dus pentru ăia. Că nu-mi dă nicio garanţie. Că, uite, după atâţia ani, poate că nu mai văd cu ochiul ăsta. Mie cine îmi dă garanţie cu banii ăştia?", zice martorul.

Cu banii primiţi, şi-a făcut "un apartament". Iar când vine vorba de acuzaţii că ar fi minţit, arată un dosar cu acte în limba spaniolă.

"Eu am toate hârtiile. De la spital, de la ministerul lor de interne, că eu n-am minţit acolo! O fost care-o minţit, da! Că au venit şi la mine după atentat să le vând biletul de tren din ziua aia, cu 150 de euro. Ca să zică că o fost în tren. Eu n-am vrut. Mie nu-mi trebuie ţigănii. Păi, eu nu zic că asta-i albă dacă nu-i albă! Dacă eşti aici, eşti aici! Dacă un om face rău, trebuie localizat, trebuie luat ca să nu mai facă şi la altcineva. Că eu am văzut ce-a fost acolo. Am văzut poşetă zburată împreună cu mâna de bombă. Pe locul unde trebuia să stau eu, femeia care era acolo era despărţită toată. Poţi să minţi aşa ceva? Poţi? Să-l bagi pe omul ăla nevinovat? Nu! Dar şi dacă-i vinovat, să-l protejezi? Nu!", susţine R-10. "Mai bine nu eram în tren" Viaţa instalatorului român s-a schimbat radical după atentatele de la Madrid. Acum îl mai bântuie şi investigaţiile presei spaniole.

De Jamal Zougam, închis pentru 40.000 de ani, are o frică care creşte pe măsură ce se gândeşte la toate câte s-au petrecut. "Dacă mă caută, eu ce pot să fac? Serios. Că te gândeşti: «Mă duc la poliţie să vorbesc», pe de o parte. Dar, pe alta, vezi că te caută unii...", zice bărbatul.

"Nu în bine" s-a schimbat viaţa lui de la atentate. "Cu tot cu banii ăia...", adaugă. "Şi dacă nu-i luam, eu tot aveam, că am muncit. Mai bine nu eram acolo, în tren. Să-mi dea vederea cum o fost înainte, eu dau banii înapoi. Eu nu m-am dus după aşa ceva. La toţi cei care s-or afla în aceeaşi situaţie le zic: să nu deie declaraţii. Să nu deie nici de rele, nici de bune. Să nu se implice deloc. Eu-s convins că am făcut un bine. Dar acuma dacă vine ăla şi-mi pune butelia la uşă? Să zicem, aşa, prin absurd", îşi mărturiseşte frica. "Nu ştii de unde sare iepurele" Viaţa lui, de martor protejat, nu e ce s-ar gândi mulţi. "Eu ca instalator, de unde să ştiu eu că trebuie să mă protejeze? De unde să ştiu eu figurile astea?", spune omul. Glumeşte că nu i-a cerut nimeni să-şi schimbe înfăţişarea, cum mai vezi prin filme.

Nu l-au făcut "blond cu ochii albaştri". Dincolo de ironii, martorul R-10 spune că acum îi pare rău că s-a dus la poliţie. "Îmi pare rău că am zis că ăla e vinovat, dar îmi pare bine că l-o prins. Dar mi-e frică! Că nu ştii de unde sare iepurele niciodată... Soţia s-a speriat, nu vrea să mai vorbesc cu nimeni. E în stare să mă bată, să mă închidă în casă, să nu mai ies".

Şi mai sunt şi sechelele. De fiecare dată când se apropie luna martie, aşa-l apucă o teamă teribilă.

"O săptămână-s ca turbat, nu pot să dorm, aşa fac de urât! Se sperie şi muierea. Şi-n Spania, după atentat, m-o dus la psiholog", spune bărbatul. Nu e de la zgomotele exploziei – "că mi-o perforat ambele timpane atunci, pe loc". E de la ce vede. De la ce visează. I se năzare iar cum trece peste geamul ăla făcut pulbere. Cum dă, grijuliu, cioburile la o parte. Cum calcă iar pe toţi "oamenii ăia". SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

Trei martori şi toţi trei puşi la îndoială de presa spaniolă

DUBII. După ce l-au intervievat, în decembrie 2011, jurnaliștii spanioli de la „El Mundo” au pus la îndoială declarațiile date de R-10

Jamal Zougam, bărbatul născut în Maroc în 1973 care a fost condamnat pentru atentatele cu bombă produse la Madrid în martie 2004, susține că a fost arestat pe nedrept. În urmă cu o lună, cotidianul spaniol „El Mundo” punea și el la îndoială modul în care s-a desfășurat ancheta autorităților spaniole și mărturiile aflate la baza condamnării lui Zougam. Dacă pe instalatorul român jurnaliștii spanioli l-au văzut ca ezitant și necredibil, alte două surse importante din dosar, martorii J-70 și C-65, două femei provenite tot din România, erau și ele puse sub semnul întrebării. În cazul marocanului Zougam, mărturiile instalatorului R-10 și a celor două românce au fost cheia condamnării. În "El Mundo", jurnaliştii spanioli au scris că una dintre românce nu a fost considerată, iniţial, nici măcar victimă sau martor al atentatelor. Abia la un an de la evenimente, aceasta a depus mărturie şi l-a incriminat pe marocan. Femeia ar fi motivat că "s-a temut" şi că din această cauză ar fi ezitat atât de mult. A primit însă o indemnizaţie de aproximativ 48.000 de euro. Cu banii şi-ar fi construit o casă în România.

Pe 11 martie 2004, zece rucsacuri încărcate cu explozibil au fost detonate în patru trenuri în Madrid. Prima explozie a avut loc la ora 7.39, iar ultima, la 7.42. În numai trei minute, 181 de persoane au murit pe loc, iar 1.467 au fost rănite. La spital, au murit alte 18 persoane. Bilanţul a ajuns la 199 de victime. Printre acestea, 16 români.

Justiţia l-a condamnat pe Zougam la 42.922 de ani de închisoare şi a mai decis, pentru compatriotul acestuia, Orman el Gnaoui, o pedeapsă cu doi ani mai mare - 42.924 de ani de închisoare - iar pentru spaniolul Jose Emilio Suarez Trashorras, un alt complice, - 34.715 ani de închisoare.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/xyQQ3xfB3eA?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:

• Atentatele din Spania, din 11 martie 2004. Mărturia controversată a unei românce a condamnat un terorist
• Comemorarea atentatelor de la Madrid | VIDEO
• Verdicte in cazul atentatelor de la Madrid
• Procesul atentatelor de la Madrid