Nu o să cred niciodată că o anchetă jurnalistică și niște dezbateri Tv, mă refer la emisiunea “Drept la țintă” a lui Mădălin Ionescu, de pe Kanal D care a susținut alături de noi, zi de zi, demersurile pentru aflarea adevărului în “Dosarul Lucescu” pot stabili vinovați. Orice ziarist trăiește cu această îmbietoare iluzie se înșeală. Noi nu putem duce dreptatea până la “capătul ei”. Asta o pot face numai magistrații. Noi putem furniza doar dovezi pe baza cărora polițiștii, procurorii și, dacă este cazul, judecătorii cercetează, iau decizii și hotărâri.
În “Dosarul Lucescu” am furnizat suficiente dovezi. Pe baza acestora ancheta se poate și trebuie reluată. Dacă cercetarea polițiștilor și a procurorilor va conduce către rezoluția de culpă și trimitere în judecată dosarul o să ajungă în instanță. Aici se va constata prescripția de răspundere penală și procesul nu va avea loc. Dacă procurorii vor ajunge la concluzia că Răzvan Lucescu a fost de vină și nu victima, familia Georgicăi Miu va fi repusă în termen și poate cere despăgubiri. Împotriva polițistului și a procurorului, care au falsificat ancheta s-ar fi putut lua doar măsuri disciplinare. Dar a trecut prea multă vreme. De altfel legislația din România ține de cald multor răufăcători probabil pentru că ei au avut grijă să poată scăpa peste un număr relativ mic de ani. În Statele Unite, de exemplu, crima nu se prescrie. La noi doar genocidul intră în această categorie.
Așa cum am scris în cursul acestei săptămâni îl cunosc pe tatăl victimei de 19 ani. Niciodată nu s-a pus problema că ar urmări să obțină bani de la Răzvan Lucescu. El dorește să afle adevărul de la reprezentanții statului , singurii care au dreptul să îl stabilească.
Conform statisticilor milioane de români au urmărit și încă urmăresc acest caz, fiind de partea familiei Miu. Audierea lui Răzvan Lucescu, de către procurori, ar putea lămuri definitiv lucrurile. I-ar fi și lui mai ușor să scape de un coșmar, mai ales că nu mai poate merge la pușcărie.
Recomandările noastre
