O durere de cap ce nu-i dădea pace o ținuse toată ziua în pat. Cu draperiile trase și pătura adusă până în dreptul nasului Mirabela se chinuia, cu ultimele puteri, să-și maseze tâmplele. Dar migrena cumplită se ferea de degetele ei, lovind-o puternic în ceafă, apoi în creștet, pentru ca să revină la tâmple cu și mai multă forță.

- Cred că astăzi am să mor, și-a spus femeia, abandonând descumpănită ideea masajului.

A întins mâna ca să aprindă lampa de pe noptieră, căutând ceva. Lumina care tăiase brutal negura încăperii, i-a fulgerat ochii întocmai ca o săgeată înflăcărată, adăugând o durere în plus la cea existentă. Chioară ca o cârtiță azvârlită sub arșița soarelui, Mirabela a format un număr de telefon :

- Alo, Aurel, poți să-mi aduci un tramadol ? Mă ucide migrena asta.

- Iubita mea, doctorul ți-a interzis în mod expres să mai înghiți asemenea otrăvuri. Tramadolul e la fel de puternic ca morfina, iar efectele secundare pot fi mortale

. - Vorbești ca în instanța de judecată, l-a repezit Mirabela. Prefer să mor ca un efect secundar decât ca o victimă a durerii de cap. Adu-mi pastila aia dacă nu vrei să mă ai pe conștiință.

- Nu pot să vin acum. Ai uitat că sunt plecat? Dacă vrei îl trimit pe Timotei să-ți ia ceva de la farmacie.

- Nu vreau ceva, vreau tramadol și nu-l vreau pe Timotei! A urlat Mirabela. Cine naiba e Timotei ?

- E unul dintre stagiarii mei, nu am apucat să ți-l prezint. E un băiat de toată isprava.

- Nu mă interesează și încetează să vorbești ca și cum mi-ai citi din cărțile tale plictisitoare. Auzi, băiat de toată isprava! Cine mai folosește asemenea expresii?

Bărbatul, îngrijorat de migrenele tot mai dese ale soției sale, a cedat rugăminților:

- Bine, dar să știi că e ultima pe care o mai iei. Ți-l trimit pe Timotei să ți-o aducă. Ține telefonul aproape.

Mirabela a închis fără să-i mulțumească, dar nervoasă că Aurel îi luase pastilele și le ținea ascunse la birou.

- Mă tratează ca pe un copil. Nu am voie să fac nimic.

În plin acces de furie, migrena a ținut să-i reamintească cât de importantă e liniștea în asemenea situații. O lovitură cruntă în tâmpla stângă aproape că a făcut-o să plângă. Durerile ei de cap păreau atât de vii, de parcă omuleți invizibili s-ar fi ascuns înăuntrul craniului încercând să-l dinamiteze și să-l îngăurească. Soneria telefonului i-a întrerupt lamentările.

- Bună ziua, doamna Petrescu, mă numesc Timotei Apostol. Trebuie să vă dau un plic.

- Unde ești? L-a repezit Mirabela.

- În fața porții.

- Atunci de ce nu intri? E descuiat. Mă găsești în camera din dreapta la parter.

Femeia s-a ridicat în capul oaselor încercând să-și aranjeze părul zburlit. A vrut să-și dea și cu puțin parfum, dar a renunțat:

- Nu merită țărănoiul ăsta atâta efort.

O bătaie discretă în ușă a anunțat-o că musafirul mult așteptat sosise.

- Intră.

- Bună ziua. Unde îl pun ?

- E doar o pastilă, scoate-o din plic și dă-mi-o mai repede. Te aștept de o veșnicie.

- Vă rog să mă iertați, am venit imediat ce maestrul m-a anunțat. B

ărbatul s-a apropiat de pat, privind-o curios pe această femeie care, la miezul zilei, își permitea luxul de a sta în pat.

- Mai aveți nevoie de mine? A întrebat politicos.

- Așteaptă puțin să-și facă efectul otrava asta pe care mi-ai adus-o. Dacă mor, măcar să anunți poliția. Că până mă găsește Aurel o să fac viermi.

- Vă rog să nu spuneți asta, îmi fac griji acum. Dacă vreți pot rămâne pănâ la întoarcerea maestrului.

Mirabela se amuza teribil de grija aproape copilărească a acestui băiat pe care-l crezuse bărbat.

- Câți ani ai? l-a întrebat, mărind intensitatea luminii.

- Douăzeci și șapte, i-a răspuns Timotei.

- Ești însurat?

- Nu, Doamne ferește! Sunt singur.

- Cum adică Doamne ferește? Ai ceva împotriva căsătoriei?

- Absolut nimic, doar că nu am întâlnit încă persoana potrivită. Iar momentan prefer să mă concentrez asupra carierei. Nu prea am ce să-i ofer unei femei.

- Un bărbat tânăr ca tine are întotdeauna ceva de oferit femeilor.

Răspunsul Mirabelei îl făstâcise și nu-și dădea seama dacă era doar rodul imaginației sale, sau soția șefului îi făcea avansuri.

- Dacă vreți, eu pot aștepta afară. Mă strigați când aveți nevoie de ceva.

- Te-am speriat? Stai liniștit că nu-ți fac nimic. Am nevoie de un masaj. Te pricepi?

- Masaj? Să vă fac eu?

- Da, tu, ce ești așa îngrozit? Zici că te-am pus să atingi o mumie. Am doar 45 de ani, nu sunt chiar atât de bătrână.

- Nu asta am vrut să spun. Mi-e teamă să nu vă fac rău. Se apăra Timotei, din ce în ce mai convins că se afla în locul nepotrivit.

- Hai să încercăm. Uite, mă acopăr, ca să nu te simți stânjenit.

Bărbatul s-a așezat pe marginea patului cu mâinile transpirate și pulsul ridicat. Acum o putea studia mai bine pe doamna Petrescu și descoperea că era o femeie foarte frumoasă. Mirabela i-a dus mâinile la tâmple, forțându-l să o apese:

- Tare!

Timotei simțea că o să-i sfârâme țeasta, dar femeia nu-l lăsa să o slăbească din strânsoare. Îi simțea părul mătăsos gâdilându-i degetele și nasul i se umpluse de un parfum de femeie cochetă. Mirabela găsea că acest băiat nu e rău deloc în ciuda numelui său stupid, și își imagina că sub cămașa albă o aștepta un trup tânăr și viguros.

- Mi-e cald, i-a spus și s-a dezgolit de pătura ce o acoperise. Timotei simțea că migrena doamnei se transferase în capul lui, întunecândui mintea.

- E soția șefului, îi urla conștiința în urechea dreaptă.

- Profită de ea, nu fi prost! Îl ademenea ispita în urechea stângă.

- Trebuie să plec, îmi pare rău dar mi-am amintit că am o întâlnire urgentă la ora două.

Mințise, dar era singura cale de a evita un dezastru din care n-ar fi ieșit nimic bun. Mirabela se simțea revigorată. I-a dat drumul să plece, dar nu mai înainte de a-i atinge cu buzele mâinile care îi masaseră tâmplele dureroase :

- Sunt magice degetele astea! S-ar putea să mai am nevoie de ele.

Timotei aproape că a demolat ușa de la ieșire. Simțea că a rămas fără aer și s-a oprit în fața porții ca să-și adune puterile și să înțeleagă ce se petrecuse în acea cameră. Fără îndoială, doamna Petrescu era o femeie foarte atrăgătoare, dar, dintre toate femeile, era singura de care nu avea voie să se atingă. Cu gândurile aiurea, nici nu a simțit mâna avocatului Petrescu care îl bătea pe spate:

- Ce-i cu tine aici? Nu-mi spune că Mirabela nu ți- a deschis?

- I-am dat doamnei plicul. De fapt, tocmai plecam, s-a apărat Timotei.

- Hai puțin înăuntru să discutăm despre dosarele de mâine. Sunt prea obosit să mai merg la birou. Cum putea să-l refuze pe maestru?

- Te simți bine? Pari cam palid, l-a întrebat avocatul.

- Am doar o teribilă durere de cap.

- Dragul meu, atunci ai nimerit bine. Aici e casa migrenelor și vei găsi mai multe medicamente decât într-o farmacie. Hai, intră. Să facem liniște, cred că Mirabela doarme.

- Uite că nu dorm. Ba chiar mă simt minunat datorită acestui tânăr. Știi că mi-a făcut masaj și practic mi-a luat durerea cu mâna? Timotei simțea un nod în gât auzind destăinuirile doamnei Petrescu. Se aștepta să fie azvârlit de guler afară și concediat pe loc.

- Dar eu nu am făcut nimic. A fost, probabil, efectul medicamentului, încerca să se apere.

- Timotei, te sfătuiesc să nu o contrazici pe nevastă-mea. La argumente îi bate și pe cei mai pricepuți avocați. Dacă ea spune că mâinile tale au fost tămăduitoare, nu te împotrivi. Eu îți mulțumesc că ai înveselit-o.

- Rămâi să cinezi cu noi ? l-a întrebat Mirabela. Aurel, comandă și tu niște sushi.

- E o idee excelentă, a răspuns avocatul. Până vine mancarea avem timp să mergem în birou să discutăm dosarele de mâine.

Timotei se simțea ca o jucărie cu cheie aflată la cheremul acestor oameni prea norocoși. Cum era să spună că urăște sushi și că nu-i place peștele? Cariera și viața lui depindeau de felul în care avea sau nu să-i îndeplinească doamnei Petrescu capriciile. În timp ce mintea lui se obosea căutând o scăpare, a simțit o ușoară atingere în urechea stângă și un glas șoptit :

- Credeai c-ai scăpat de mine?

Soția avocatului avusese grijă ca aerul din casă să fie cât mai impregnat de parfumul ei.

- Iubito, cu ce te-ai dat, că ne ucizi. Suntem și noi bărbați, cum să rezistăm tentației? Măcar gândește-te la ăsta micu.

- Chanel 5, preferatul tău.

- Pe tine miroase divin, dar nu e momentul potrivit să mă înfierbânți, avem musafiri. N-am dreptate, Timotei?

- Nu știu la ce vă referiți, eu nu simt nimic, s-a apărat tânărul.

- Trebuie să fac din tine un bărbat, a început să râdă maestrul. Un avocat fără farmec la femei, nu e mai bun decât un câine castrat. Femeilor, în general, le place să îi facă pe bărbați să sufere, iar tu pari victima perfectă. Mirabela, lasă-ne te rog, singuri, astea sunt chestiuni care trebuie să rămână străine urechilor tale.

Doamna Petrescu a strâmbat din nas nemulțumită.

- Cred că doamna tocmai s-a supărat.

- Supărarea doamnei trece repede cu lucruri scumpe. O să afli curând cât de costisitoare sunt țâvnele femeilor. Dar azi am făcut-o pentru o cauză nobilă. Cum spuneam, trebuie să fac din tine un bărbat, până nu te transformi în cârpă numai bună de șters pe jos. - Maestre, femeile nu sunt prioritatea mea. Îmi doresc o carieră ca a dumneavoastră.

- Tocmai pentru că ai asemenea dorințe, vei fi o pradă ușoară. Ascultă la mine, nu te însura de tânăr. Fă-ți o amantă, două, zece dacă te țin curelele și profită cât poți de ele. Să nu te prind cu sărăntoace! Nevestele oamenilor cu bani sunt cele mai bune amante. Se simt ignorate, plictisite, nu au altă ocupație decât să-și conserve frumusețea, exact ceea ce-i trebuie unuia ca tine. Ia-le banii, dezonorează-le bărbații, fă-le orice îți trece prin cap, numai să nu fii prins

 

Va urma