Traian Băsescu nu m-a dezamăgit!

Traian Băsescu nu m-a dezamăgit!

De ce mulți dintre români au făcut audiență maximă unor indivizi plătiți regește doar pentru a spăla creiere, neputându-și, totuși, spăla propria conștiință.

Autor: Luana, medic

Pare greu să scrii un articol! Chiar şi este! E mult mai simplu să scrii un comentariu la articol. Voi încerca totuşi! Şi pentru că sunt o persoană extrem de atentă la tot ceea ce se întâmplă pe scena politică, fără a fi fost vreodată înregimentată politic, încerc, aşadar, să-mi exprim revolta şi tristeţea în acelaşi timp, care mă încearcă şi mai mult acum, la finalul mandatelor Preşedintelui Traian Băsescu. Revoltă pentru că nicicând nu am văzut ,,semănată” atâta ură la adresa unei singure persoane. O ură fără margini ce s-a vrut propagată într-o mare parte de popor, popor care, de ce să nu recunoaştem, s-a lăsat ,,dus” de tsunami-ul provocat de toţi ciutacii şi toate ciuvicile ,,programate” să inducă aşa ceva.

Puţine personaje politice s-au „bucurat” de aşa ceva, Traian Băsescu fiind „răsfăţatul” celor amintiţi. De ce? De ce mulţi dintre români au făcut audienţă maximă unor indivizi plătiţi regeşte doar pentru a spala creiere, neputânduşi spală, totuşi, propria conştiinţa? A deranjat atât de mult tot ceea ce a spus şi făcut Traian Băsescu? Medicii s-au simţit deranjaţi că, vezi Doamne au fost făcuţi ,,şpăgari”. Cine a fost lezat? Care medici? Nu vedem în jurul nostru astfel de specimene? N-am văzut acea parte a breslei medicale corectă luând atitudine împotriva colegilor de breaslă. Tac!

Este de vină Preşedintele că a rostit un adevăr? Profesorii au fost deranjaţi la rândul lor pentru că ,,şcoală românească scoate tâmpiţi”, cum i-a zis Preşedintele în şoaptă lui Gabriel Liiceanu. Aşa, şi? Nu e nevoie de o lupă că să vezi câţi analfabeţi, la propriu, ajung la un Bacalaureat pe care îl iau sau nu! Cine îi (a)duce până în acel moment? Traian Băsescu? Sau acele cadre didactice care, atunci când îşi dau examenele de titularizare, sunt asemenea sau chiar mai rău decât elevii amintiţi?

Şi exemplele ar putea continua! Cu magistraţii, poliţiştii, etc., etc. Revolta mea este tocmai împotriva acelora care,tăcând,au(am) fost părtaşi la toată această degradare. Un singur om nu putea, şi n-o să poată, să taie toate braţele caracatiţei. Traian Băsescu nu a tăcut! Dar noi, noi unde-am fost? Tristețe spuneam mai sus! Da! Tristeţea că citesc, văd, aud cum oameni (politici, jurnalişti) se doresc „imparţiali” şi „obiectivi” şi se dezic de cel în preajma căruia au stat şi au căpătat un „nume”. Dacă i-ai întreba CE anume i-a făcut să-şi schimbe (parţial sau total) opţiunea şi/ sau părerea despre Preşedintele Traian Băsescu, s-ar bâlbâi şi n-ar spune nimic concret. Cel mult, unii dintre ei ar invoca- o pe Elena Udrea, „marea greşeală politică” a lui Traian Băsescu. Aşa să fie, oare? Și Klaus Iohannis „greşeşte”! Alina Gorghiu e prima lui... „greşeală”! Reacţiile ciuvicilor vor fi aceleaşi? Vom trăi şi vom vedea! Până una-alta, pe mine personal, Traian Băsescu nu m-a dezamăgit! Dimpotrivă! Rămân la părerea că România avea nevoie de un astfel de Preşedinte. De un marinar care să-şi „ducă nava la cheu”. Păcat că „echipajul” nu l-a înţeles atât Cât ar fi trebuit şi când ar fi trebuit. Mulţi s-au mai dumirit între timp! Scriu unii despre „singurătatea” Preşedintelui. Nu! Preşedintele nu este singur! Noi vom fi mai singuri fără Traian Băsescu! Respect, domnule președinte!