La muzeul castelului din Chantilly, într-o expoziție care va rămîne deschisă pînă pe 4 ianuarie 2015, văd o tebaidă de Fra Angelico (1395 – 1455), reconstituită de istoricii artei abia acum după cîteva secole. Lucrări disparate, care existau ca atare în colecții din Franța, Blegia și Statele Unite, s-au dovedit a fi fragmente ale unei aceleiași lucrări, tăiată în mai multe bucăți, cel mai probabil, pentru a fi mai ușor vîndută. Tebaida este o lucrare împărțită în mai multe cadre, fiecare dintre acestea înfățișînd momente importante din viața în pustie a marilor monahi deveniți, mulți dintre ei , Părinți ai Bisericii între timp. Cineva, cîndva, a tăiat acest panou amplu astfel încît fiecare episod zugrăvit acolo a devenit o lucrare de sine stătătoare și așa au intrat în istoriografia artelor. Există detalii de fundal comune între aceste fragmente și, astfel, s-a putut proba faptul că ele aparțineau uneia și aceleiași lucrări.
Cum, cînd și de ce a fost tăiată această lucrare nu se știe. Se poate presupune că motivul a fost acela al unei mai ușoare și mai profitabile comercializări a întregului pe părți și că momentul a fost anterior începutului de secol XIX, de cînd se știe cu precizie că una dintre componente a intrat în colecția castelului. Descoperirea unității acestei tebaide a fost, ca orice lucru frumos, o combinație de întîmplare, inspirație și competență. Un ochi expert, bine antrenat în arta primilor renascentiști dar și în vizualul eremiților, a pus cap la cap două lucrări pe care le văzuse în locuri diferite. A studiat mai atent și a mai găsit una. Apoi alți experți au contribuit și, în final, cinci elemente ale tebaidei au fost reperate pe harta muzeistică a lumii. Mai lipsește un fragment pentru ca acest puzzle să se închidă. Se caută, în continuare, acest al șaselea element.
Cu ocazia asta, am aflat că în vechime existau obiceiuri care astăzi ar fi socotite pur și simplu crime. Mai întîi, aproape șocant, obiceiul de a tăia în mai multe bucăți cu vocație individuală o lucrare de artă de mai mari dimensiuni. Al doilea obicei, despre care am aflat privind opera lui Fra Angelico era acela de a adăuga la mult timp după realizarea lucrării detalii noi, socotite necesare la un anumit moment. Să zicem că cineva care deținea o lucrare a lui Fra Angelico reprezentînd pe sf. Benedict rugîndu-se cu ochii spre un cer azuriu, a considerat că e bine ca în acel cer să adauge cete de îngeri cîntînd și dansînd, pentru a arăta că sfîntul nu se ruga degeaba și că era chiar sfînt, de vreme ce ruga lui pune în mișcare cetele îngerești. Cel care are această idee era animat de cele mai bune intenții, voria să facă lucrarea încă și mai explicită, încă și mai puternică în mesajul ei. Omul se consultă și cu alții pe care îi socotește pricepuți și, în final, decide să adauge ceea ce crede că lipsește lucrării pentru a fi împlinită. Așa se face că în secolul al XVIII-lea se intervine ”creator” într-o lucrare făcută în secolul al XV-lea. Nu de puține ori, restauratorii și istoricii de artă de confruntă cu dileme serioase din cauza acestor obiceiuri care, repet, la vremea lor păreau foarte în regulă, dar astăzi ar fi socotite de-a dreptul abominabile. În cazul lucrării văzută de mine la Chantilly, experții care au lucrat la restaurarea acestui Fra Angelico au decis să păstreze îngerii pictați trei secole mai tîrziu din motive multe și complicate, unele ținînd direct de putințele lor tehnice.
Arta, desigur, are alt regim decît realitatea. Să tai realitatea în bucăți și să prezinți doar un anumit episod sub un titlu al său fără să prezinți întregul este permis în lumea noastră. Ba chiar e indicat, zic unii. Pe de altă parte, să adaugi la realitate este mai mult decît indicat; este chiar necesar căci de multe ori realitatea nudă este pur și simplu insuportabilă. Cu o operă de artă, însă, nu ne mai putem purta așa. De ce acceptăm alterarea realității, dar nu acceptăm deloc alterarea operei? Poate pentru că știm instinctiv că adevărul lumii stă în artă și nu în realitate.
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.
Recomandările noastre
