În primăvara anului 2012, la circa două luni după ce preluase poziția de premier, Victor Ponta era aproape obsedat să participe la reuniunile Consiliului European. În luna iunie a acelui an, trecând peste o decizie a Curții Constituționale, liderul PSD s-a dus la Bruxelles unde a avut parte de un eșec răsunător. Presa internațională a ironizat disputa sa cu Băsescu, iar liderii europeni l-au tratat rece. După opinia mea, acesta a fost momentul psihologic care l-a făcut pe actualul premier să fie complet dezinteresat de politica europeană a României și să se reorienteze către Asia. Momentul loviturii de stat a confirmat doar faptul că Europa îi este ostilă, iar politica sa externă trebuie reorientată spre țări precum China sau Kazahstan.
Pe acest fond, România a ajuns să nu mai fie interesată aproape deloc de avantajele prezenței în UE. Din fondurile de coeziune în valoare de 19,2 miliarde de euro, am cheltuit puțin sub șapte miliarde. De câteva luni, pur și simplu nu se mai absorb fonduri europene, deși ar trebui ca, beneficiind de contractele semnate în anii anteriori, sumele decontate de la Bruxelles să crească exponențial. Aproape sigur vom pierde un miliard de euro din programul pe transporturi, pentru că mai multe contracte pentru autostrăzi de pe Culoarul IV prevăd un termen de finalizare în 2016. Dar dacă proiectul nu este gata până în decembrie 2015, România trebuie să returneze întreaga finanțare. Suntem pur și simplu pe ultimul loc în UE la absorbția fondurilor de coeziune. Slovacia și Bulgaria, locurile doi și trei de la coada clasamentului, au cheltuit cu 11% mai mult decât noi. Planul de cheltuire a banilor europeni alocați pentru exercițiul buegtar 2014-2020 nu a fost aprobat încă în Comisia Europeană. Polonia și-a rezolvat de mult această problemă. Bruxelles-ul ne cere imperativ un masterplan pe Transporturi care, potrivit ministrului Transporturilor, Ioan Rus, ar putea fi prezentat Guvernului abia în septembrie-octombrie. În paranteză fie spus, domeniul acesta este în plin haos. Compania națională de drumuri a rămas în subordinea unui fantomatic departament pentru infrastructură și investiții străine, aflat în coordonarea premierului. Rus vorbește dezinvolt despre autostrăzi, dar nu are nici o autoritate în acest domeniu.
România pare să se fi resemnat complet și cu eșecul aderării la Schengen. Parlamentul sfidează Justiția și recomandările Comisiei Europene și respinge pe bandă rulantă toate solicitările venite de la DNA. În aceste condiții, nu avem nicio șansă într-un raport pozitiv pe Justiție, din partea UE. Fără două rapoarte pozitive consecutive nu intrăm în spațiul Schengen nici măcar cu frontiera aeriană.
În sfârșit, România este una dintre puținele țări care nu și-a făcut publică propunerea de comisar european. Nu a făcut-o pentru că habar nu are ce va obține și uneori mă întreb dacă știe ce vrea. Am încercat să luăm Agricultura, din nou, dar șansele ca un român să gestioneze – în al doilea mandat consecutiv – cel mai mare buget din cadrul Comisiei scad de la o zi la alta. Formal, premierul României trebuia să informeze Parlamentul în legătură cu persoana propusă, iar aceasta urma să fie audiată în comisiile pentru integrare. Nu s-a întâmplat, deocamdată, acest lucru. Pe măsură ce trece timpul, riscăm să obținem un portofoliu mai nesemnificativ.
Una peste alta, de peste doi ani, România nu mai are niciun obiectiv în interiorul Uniunii Europene. Nici măcar produse alimentare tradiționale nu suntem în stare să mai înregistrăm, în afară de magiunul de Topoloveni. Bulgaria, care are deja șase produse tradiționale omologate, este mult mai ofensivă și eficientă în acest proces. Acest eșec ne va costa nu doar în pierderea fondurilor de coeziune, dar și în ratarea unor oportunități de afaceri. Relații comerciale corecte și transparente cu China și Kazahstan sunt de dorit, dar ele nu pot suplini absența unor politici europene.
Recomandările noastre
