Agresiunea brutală a Rusiei în Ucraina, pornirile rusofile ale aşa-ziselor autorităţi transnistrene, pretenţiile găgăuze, coroborate cu ceea ce spune preşedintele Lituaniei la Summitul european extraordinar dedicat crizei ucrainene, de la Bruxelles, pot trezi temeri printre autorităţile de la Chişinău, iar R. Moldova se poate cumva simţi prinsă la mijloc în acest nesfârşit joc al demonstraţiilor de forţă ale Rusiei. Totuşi, să nu uităm că R. Moldova este cu un pas în Europa, iar destinul ei european nu mai poate fi deturnat.

Preşedintele Lituaniei - Dalia Grybauskaite, care a fost şi comisar european, spunea la Bruxelles că este îngrijorată de faptul că Rusia a desfăşurat manevre militare în Marea Baltică, în apropierea Poloniei şi a ţării sale, iar această îngrijorare era exprimată cu doar câteva zile în urmă. Desigur că astfel de îngrijorări au fost exprimate, în ultima perioadă, de mulţi oficiali europeni şi că nimeni nu asistă nepăsător la demonstraţiile de forţă ale Rusiei lui Putin. Dar când aceste cuvinte sunt rostite de preşedintele unei foste republici sovietice, ajunsă cu greu în lumea bună a UE, parcă totuşi simţi cum fiorii reci de gheaţă îţi străbat şira spinării. Mesajul clar, direct, deschis al liderului de la Vilnius a cuprins, în cele din urmă, patru cuvinte reci: "Trebuie să acţionăm imediat!". Să vedem, însă, şi motivaţia doamnei preşedinte pentru starea de agitaţie care o stăpânea la sosirea în Bruxelles. Rusia încearcă în Ucraina să "rescrie frontierele din cel de-al Doilea Război Mondial" şi următoarea ţintă a Moscovei ar putea fi Republica Moldova, a avertizat, preşedinta Lituaniei, citată de AFP. "După Ucraina urmează Moldova, iar după Moldova vor fi alte ţări", mai avertiza Dalia Grybauskaite. Declaraţii dure, directe, care, aşa cum spuneam, au darul de a te speria şi care pot fi determinante pentru a înţelege că nu e de glumă. Dar, oare, poate merge atât de departe tupeul Rusiei? E prea mult, totuşi! Crimeea se predă fără luptă, iar referendumul pregătit aici pentru 16 martie 2014 este considerat de liderii europeni ca fiind ilegal, avioanele ruseşti survolează un vas de luptă american deasupra strâmtorii Bosfor, pentru că acesta se îndrepta către baza NATO de la Kogălniceanu, Putin ameninţă Ucraina cu sancţiuni economice drastice şi totodată vrea înapoi ceea ce Hrusciov dăruia Ucrainei cu mulţi ani în urmă – Crimeea. Putem înţelege nervozitatea Rusiei şi pornirile agresive şi expansioniste ale acesteia – vin din negura istoriei şi sunt transmise prin gene. Dar nu mai putem înţelege şi permite nici cea mai firavă umbră de ameninţare la adresa R. Moldova! Şi nici la adresa altor foste soviete, devenite membre cu drepturi depline ale UE. E deja prea mult! Aşa cum este prea mult şi intenţia de a tot trimite poporul la referendum în regiuni ce sunt parte integrantă a altui stat. Se pot crea precedente periculoase şi se pot da idei trăsnite şi altora! Cum adică să tot facem referendumuri, ba în Găgăuzia, ba în Crimeea, iar într-o zi să ne trezim şi cu aceeaşi idee în Transnistria, acolo unde nişte false autorităţi, instruite ca în laboratoarele KGB, hărţuiesc conducerea unui liceu românesc, doar pentru că acei oameni vor să fie români şi să gândească româneşte. Moldova pare prinsă între Ucraina şi Rusia, iar realitatea arată că în Transnistria nu se stă degeaba în aceste zile. Dar, să nu uităm ceva ce avem deja: R. Moldova este jumătate intrată în Europa, pentru această republică nu mai există cale de întors, aici se vorbeşte oficial limba română, cetăţenii acestei ţări beneficiază de accesul fără vize în Europa, de la Bruxelles şi până la Washington, Republica Moldova este tratată la fel ca şi celelalte fost republici sovietice intrate în marea familie europeană şi poate chiar mai călduros, iar Rusia nu mai are ce face la Chişinău, chiar dacă, sigur că da, mai încearcă încă să "bage joarda printre gard" – cum îi place românului să spună în marea lui înţelepciune populară. Moldova aparţine Europei! Aici urmează un recensământ ce va trebui să fie mai puternic decât orice simulacre de referendumuri regionale, iar moldovenii trebuie să se scuture, pentru Dumnezeu, de metehnele unui trecut ancorat în Imperiul Roşu de la Răsărit! Ar fi timpul! Iar aici îmi amintesc un îndemn decupat din Piaţa Universităţii din România anilor 90: "Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?"