Luni, 5 octombrie 2015, Victor Ponta a profitat de inițiativa sa intitulată Ora premierului, pentru a prezenta Camerei Deputaților poziția Guvernului față de Criza refugiaților.

A fost, trebuie s-o recunoaștem, cea mai competentă, prin detaliere și pragmatism,  intervenție a unui oficial român în chestiunea numărul unu a Uniunii Europene.

Ar fi fost de așteptat ca  atît poziția Guvernului României față de Criză, expusă în Discurs, cît și măsurile anunțate de premier, să devină subiectul numărul unu în Parlament, în politică și în presă. În Parlament, Discursul lui Victor Ponta a căzut în golul fără de moarte al nepăsării.

Cei din sală erau ocupați cu lucruri mult mai importante decît problemele anunțate ca stînd în fața țării după primirea primului lot de refugiați. Parlamentarii PNL  se jucau de a țurca japoneză, după cum le-a poruncit  Jupîneasa Alina Gorghiu, Favorita Jupînului de la Cotroceni. Știind că altul le e  Stăpînul pe linie de partid, parlamentarii PSD au întors fundul la cel față de care pînă nu demult ședeau doar cu fața și cînd se întorceau să plece. Nepăsarea presei față de tema abordată de Victor Ponta în Parlament la Ora premierului poate fi explicată și  prin convingerea că Dezastru Refugiaților a luat sfîrșit.

Credința presei, dar și a opiniei publice de la noi – că a luat sfîrșit Criza Refugiaților,   nu rezistă minimului examen care e confruntarea cu realitatea. Dimpotrivă, cel puțin pentru România Criza Refugiaților de abia acum începe. La  interviul de luni seara, al premierului de pe B1tv m-am întrebat cu voce tare ce se mai întîmplă cu Noua Migrație, plecînd de la realitatea că presa  din Europa, zăpăcită  de intervenția Rusiei în Siria, a împins în plan secund subiectul Refugiații. Altfel spus, m-am întrebat cu voce tare pe unde Dumnezeu or fi Refugiații ăștia că din presa europeană nu pot să-mi dau seama. Victor Ponta a răspuns că sînt împrăștiați. Unii sînt încă în Serbia. Alții au trecut în Croația. Dînd publicității o informație neliniștitoare, premierul a dezvăluit că o parte sînt la Edirne, în Turcia - cîteva zeci de mii - pe care Erdogan nu-i lasă încă să plece. În discursul din Parlament, Victor Ponta a mai adus o informație neliniștitoare: În Iordania, mai sunt 1, 4 milioane de refugiați, iar în Turcia, 2,2.

Așadar, Criza Refugiaților nu s-a închis. A ieșit din spațiul mediatic poate nu chiar cu totul și cu totul întîmplător, dacă ținem cont de Rețeaua prin care Serviciile secrete influențează media, dar de existat există și în orice moment poate reveni în prim planul atenției publice. Prin urmare, deși Discursul din Parlament a părut unora paralel cu realitatatea, el a fost, la o judecată mai profundă, de o dureroasă actualitate. Așa cum am zis și la B1tv luni seara, în discuția care s-a angajat cu Victor Ponta despre măsurile luate de România pentru a-i primi pe refugiați, se cuvine a opera o deosebire clară între refugiații care trec sau vor trece granița noastră în chip ilegal și refugiații primiți ca urmare a cotei obligatorii stabilite de UE. Potrivit deciziei JAI, România trebuie să asigure primirea a unui număr de 4837 de refugiați. Acest număr e dat de realocarea numărului estimativ de refugiați dinainte de reuniunea JAI. Știrile din prima linie a Crizei ne avertizează însă că numărul acestora crește de la o zi la alta. Chiar dacă iarna va reduce traficul pe Mediterana, Noua Migrație rămîne pentru mult timp una dintre marile probleme ale țărilor UE și, evident, și ale României.

E de așteptat ca, odată impus principiul cotei obligatorii, dacă numărul refugiaților îl va depăși pe cel repartizat deja, un nou Consiliu JAI să decidă un alt număr, suplimentar, pentru țările membre ale UE. Discursul lui Victor Ponta din Parlament, Conferința de presă ținută după discurs, interviul de la B1tv pot fi reunite sub semnul unui eveniment de excepție: Pentru prima dată de la izbunirea Crizei Refugiaților avem o poziție clară exhaustivă a Guvernului în această chestiune. N-avem nici o poziție a Președinției. După jenanta dare înapoi în chestiunea cotelor, Rața mecanică de la Cotroceni n-a mai măcănit nimic despre poziția față de Refugiați. A devenit și președintele, ca și Victor Ponta, fan al poziției de Stînga la nivel european potrivit căreia trebuie să-i primim pe refugiați cu brațele deschise? Sau, cumva împărtășește reticența Dreptei europene față de această chestiune? Nu putem răspunde la aceste întrebări cîtă vreme Rața mecanică nu binevoiește să măcăne sau, mă rog, cîtă vreme cei cu cheița n-o răsucesc.

Cum însă pînă la urmă Guvernul e cel care răspunde de Criza Refugiaților, putem spune că avem, în fine, o poziție limpede a României față de Criza refugiaților.  Așa cum arătam mai sus, pentru România Criza refugiaților abia acum începe. Pentru că în cazul României Criza refugiaților nu înseamnă confruntarea cu valul de treceri ilegale ale frontierei, ci confruntarea cu primirea și integrarea social-economică a numărului de refugiați stabiliți de UE. Poziția Guvernului, exprimată de Victor Ponta, are două părți: Una de principiu și alta practică. Partea de principiu se referă la poziția României față de deciziile UE în chestiunea Crizei Refugiaților. Din cîte se știe, pînă după recenta reuniune JAI, România a fost categoric împotriva deciziei UE,  numărîndu-se printre puținele state ale UE care au votat împotriva cotei obligatorii. Așa cum au arătat și alți comentatori, România a ieșit boțită rău din această afacere. Fără să vrea s-a trezit plasată într-o minoritate suspectă de state ale UE: Ungaria, Cehia, Slovacia.

În discursul din Parlament, Victor Ponta a declarat drept greșeală poziția asta a României: „Că sîntem şi trebuie să ne îndeplinim toate obligaţiile la nivel european şi internaţional, nu doar să aplicăm decizia JAI, ci şi în continuare să avem un rol activ şi constructiv în dezbaterea pe plan european. Cred că a fost corect să susţinem principiul de a nu avea cote obligatorii, însă cred că a fost o greşeală că am votat alături de Ungaria şi Slovacia împotriva restului Uniunii Europene”. În hotarele interviului de luni seara, am ținut să obțin de la Victor Ponta mai multe amănunte în legătură cu această autocritică. A urmat acest dialog: „Ion Cristoiu: Domnule premier, dumneavoastră aţi spus că a fost o greşeală, citez. Victor Ponta: Dar mi-o asum şi eu alături de preşedinte. Ion Cristoiu: Corect! Am crezut că nu. Victor Ponta: Staţi aşa, eu nu am venit să dau vina pe cineva. Ion Cristoiu: Păi, nu. Aţi zis că a fost o greşeală generală. Victor Ponta: Preşedinte, eu, ministrul de interne, am fost mai mulţi acolo. Am discutat destul de mult. Ion Cristoiu: Explicaţi-ne cum s-a ajuns la această greşeală, să înţelegem şi noi ce decizii se iau. Victor Ponta: Cred că a contat foarte mult aşa şi... Ion Cristoiu: ... presiunea opiniei... Victor Ponta: ... presiunea mediatică, da. Realizator: Adică, cine, dvs, dl Iohannis, dl Oprea, v-aţi luat după noi sau cum? Victor Ponta: A, nu, nu ne-am luat, repet, a fost o chestiune, a anunţat preşedintele un lucru, era greu să dea înapoi şi nu cred că era un motiv de conflict între noi, acum, şi dl Iohannis, după ce a fost la Consiliul European, aţi văzut, a avut o poziţie mult mai flexibilă şi mesajul meu de astăzi a fost foarte clar: ok, înţelegem ce avem de făcut, hai să ne pregătim, să nu ne facem de rîs, adică să nu ne trezim că nu sîntem în stare să gestionăm ceea ce s-a decis.”

Ce n-a spus pe față Victor Ponta? Că poziția adoptată de România într-o primă fază a fost impusă de Klaus Iohannis. Sub nefasta influență a lui Dan Mihalache, practic președintele de facto al României, Klaus Iohannis a adoptat drept politică   prezidențială  deosebirea cu orice preț de  poziția adoptată de Victor Ponta. I s-a zis de toți – de la Victor Ponta pînă la SIE – Uniunea Europeană ne va impune pînă la urmă un număr de refugiați mai mare decît 1785? El nu și nu. Că el face politica externă a țării și nu Victor Ponta. Rămîne 1785!

De ce a acceptat-o atît de ușor Victor Ponta? De ce nu i s-a opus fățiș lui Klaus Iohannis? E o întrebare legitimă, dacă ne gîndim că Victor Ponta a susținut, atacîndu-l pe Traian Băsescu și pe Klaus Iohannis cu virulență, poziția Stîngii Europene, de acceptare a refugiaților. Răspunsul se găsește într-o manevră vicleană a lui Victor Ponta. Era sigur că pînă la urmă România va ceda. L-a lăsat însă pe Klaus Iohannis să-și rupă gîtul! Și acesta, dacă nu și l-a rupt, oricum, și la scrîntit strașnic. Discursul din Parlament, conferința de presă de după, interviul de la B1tv bat în cuie, ca să mă exprim așa, poziția României în chestiunea Crizei Refugiaților.

O dezvăluie clar premierul în Discurs: „Cred că din acest moment trebuie să avem o poziţie, repet, europeană, constructivă şi solidară cu celelalte ţări ale UE. Şi de asemenea să precizez că obligaţia societăţii româneşti, nu doar a instituţiilor publice, este de a acorda ajutor în primă instanţă, dar mai departe de a ajuta la integrarea în societate prin accesul la sănătate, educaţie, locuri de muncă, documente pentru cei care dobândesc statutul de refugiat.” E limpede că din punctul de vedere al Guvernului, poziția României e alta decît cea de dinainte de Reuniunea JAI. România nu va mai ridica nici o obiecție la deciziile UE în chestiunea Refugiaților. Îi va primi pe cei deja repartizați. Îi va primi și pe alții, dacă ne vor fi repartizați. România trebuie să treacă la luarea tuturor măsurilor pentru integrarea refugiașilor în societatea românească. În cadrul interviului de la B1tv, la insistențele mele, Victor Ponta a prezentat pe larg marile și complicatele probleme ale României în procesul de integrare a refugiaților: Modificarea de urgență a actelor normative referitoare la refugiați astfel încît cei primiți prin cota stabilită de UE să poată beneficia, după termenul legal de 30 de zile, de toate drepturile (cu excepția celui de vot) deținute de cetățenii români.

Pe hîrtie lucrurile par simple. Poate de aceea Opoziția n-a dat nici o atenție discursului, ocupată cum e de a aștepta ca Binomul SRI-DNA s-o aducă la Guvernare. Ori, din cîte-mi dau eu seama, Criza refugiaților de abia acum începe pentru Romînia.  E vorba mai întîi de poziția opiniei publice de la noi față de procesul de integrare a Refugiaților.    Sub biciul lui Traian Băsescu, nu-i exclus să ne pomenim cu acțiuni ostile ale românilor față de  problemele pe care le vor ridica refugiații în cadrul procesului de integrare în România.

Ar fi trebuit ca măcar Autoritățile se pornească o campanie de  schimbare a poziției românilor față de refugiați. Nu s-a întîmplat așa ceva. Din Discursul din Parlament, nu se vede că Guvernul a trecut printre măsuri campania de convingere a opiniei publice. Victor Ponta s-a referit în Discurs la o realitate a țării noastre: ”România nu a avut o experienţă şi o mentalitate adecvată până în acest moment şi cred că este de datoria noastră să înţelegem ce înseamnă acest fenomen la nivel european, să fim pregătiţi pentru orice fel de provocare şi să avem deja pregătite mecanismele care să ducă nu doar la prevenţie, ci şi la integrare, atunci când va fi cazul”. Procesul de primire și integrare a Refugiaților nu se va lovi  atît de lipsa de experiență a României în acest domeniu, cît mai ales de bogata experiență a României în materie de lucru de mîntuială. E și acesta un  motiv, dacă nu chiar cel mai important, de a susține că pentru România Criza Refugiaților de abia acum începe!