Fostul director al TVR Stelian Tănase povesteşte, într-o postare pe blogul lui dedesubturile ajungerii sale în fruntea conducerii postului naţional de televiziune.

Tănase explică discuţia pe care a avut-o cu premierul Victor Ponta la el în birou, împărtăşind impresiile despre acesta şi spune că ultima oare când l-a văzut, în 2012, arăta ca un “pisoi plouat”.

Redăm mai jos textul integral publicat de Stelian Tănase pe blogul său:

Primul Comitet Director la o masă prelungă, refuz să stau in capul ei. Nu știu cum se prezidează o ședință. Sunt privit cu ironie, ca un fraier. Urmează să fiu devorat de piranha și nici nu va dura mult. Le spun de inceput ca să liniștesc spiritele că toată lumea rămîne pe locuri. Un an de zile nu schimb pe nimeni. Să își vadă de treburi în continuare. Nu par impresionați. La încrengăturile politice care sunt aici nu se sinchisesc, normal. Toți au venit in TVR cu proptele, au protectori puternici. X e ruda cuiva intangibil. Y face afaceri cu baronul Q. Etc. Nici legea nu mă ajută, nu am cum să dau afară pe absolut nimeni. D-aia am preferat să anunț pacea. Cîteva perechi de ochi se uită fix la mine. Mă măsoară să vadă cine sunt, la ce să se aștepte. Inevitabilele glumițe despre microfoane ascunse, camere video care ne inregistrează, servicii secrete, telefoane ascultate. Apropo, toată lumea are telefoane mobile pe masă. Mă intreb ciți dintre cei de față sunt agenți. TVR a fost dintotdeauna, de la  înființare infestat de agenții Securității. Nu cred că după 89 au fost retrași. Dimpotrivă, au fost recrutați și parașutați și mai mulți. Adunarea asta care-și zice CD e dominată de Zgabercea, lupul alfa. Toți par dornici să-l servească, să se gudure. El dă tonul, el e jupînul. Zg. indică felul in care trebuie să se voteze un punct sau altul și ceilalți se supun ca niște copii cuminți.

Ponta mă primește în ușă. Are ceva de chelner care stă în ușa cîrciumii așteptînd clienții. E-n cămașă, ținută lejeră, de lucru. Haina uitată pe spătarul unui scaun. Cravata cu nodul desfăcut, burta revărsată peste curea. Imi întinde o palmă grăsună, fără energie. Vrea să pară tînăr și dezghețat, ceva a la Kennedy. Am fost ultima dată în acest birou pe cînd era premier amicul meu Călin Popescu Tăriceanu. CPT avea piciorul in ghips, imobilizat altfel făceam interviul la teve. Una din regulile pe care am aplicat-o ca jurnalist a fost să nu ma întilnesc cu politicieni decit în studio, nu la la ei in birou, nu la cîrciumă, nu la ei acasă. Apropierea de politicieni am tratat-o ca fiind prea periculoasă. Ponta se arată onorat că îl vizitez. E cabotin sau e respectuos!? E băiatul lu mama, așa are aerul. E numai plecăciuni, imi vine să-i întind dosul palmei să mi-l pupe. Am ocazia să-l măsor din apropiere. Înalt, corpolent. E un puștan preocupat să fie băgat în seamă, să îl placă fetele, să il admire băieții din gașcă. Băiat simplu, de cartier. E deferent și politicos, cam stîngaci. Se străduiește să fie protocolar. Uite ce mare am ajuns! pare să spună fața lui de copil. Il văd înconjurat de jucării aruncate pe covor. Nu mă scoate din „dom profesor” deși il agasează subiectul meu – TVR. Sunt ambasadorul lui Antonescu (aripa dreaptă a păsării USL) și Ponta trebuie să înghită, nu are încotro. Nu îi datorez nimic și asta pare să îl deranjeze. Percep o indispoziție vizavi de Antonescu și liberali. Are gînduri ascunse evident. USL l-a adus la guvern, dar vrea toată puterea nu doar jumatate. Se întreabă cum să mă controleze. Nu are cum. Cînd vorbește pare că are în gură o lămîie care ii scoate pe buze un zîmbet acru.

Imi scrie o rezoluție pe cerere “rog să fie sprijinit“ către Deaconu dir. ANAF. Observ că nu are la inima TVR. Il indispune ceva cînd aude silabele te-ve-re. Îmi promite totuși cu jumătate de gură să mă ajute. Ii spun că am găsit TVR în faliment, peste 150 milioane euro datorii. Trebuie urgent mărită taxa de la 4 la 8 lei și șterse datoriile, îi amintesc că am promisiunea lui Crin Antonescu. Văd că nu pierdeți vremea, îmi spune el și se îmbufnează. Nu mai e amabil. Am ajuns la lucruri serioase. Replica lui apoi e surprinzătoare, zice – Sunteți cam mulți ( la tvr n.a.). Ar trebui să dați afară vreo 1000 de oameni. Cel puțin ! Mă întreb dacă vorbește serios, ca om de stînga ce e, pesedist, sau e capcană. Chiar așa gîndește !? Sunt niște vorbe de politician? Vrea să facă pe radicalul? Să o închidem ! zice brusc. Zic că mai întîi trebuie să deschidem alta – Compania televiziunii publice sau așa ceva, apoi închidem SRTV și pornim cu cea nouă cam în șase luni, fără datorii, echipată, mai mică, bugetată corect. Îi spun că sunt în stare să duc la capăt un asemenea proces, dar e nevoie și de sprijinul guvernului. Să scoată hotărîrile respective. Îi cer să șteargă datoriile TVR, lucru de altfel stabilit și cu Antonescu. Nu i convine să audă de A. are impresia că îi forțez mîna. Dar promite, zice că da. Da, dar cînd!? Nu primesc niciun răspuns. Nu-i a bună. Dacă e o cacialma și m-am păcălit cu USL-ul, ce mă făc !? Nu am chef să mă fac de rîs. Speram să discutăm serios taxa și chiar să-mi semneze. Categoric mai am de învățat. Ponta zice da, că va șterge datoriile TVR. Da, dar cînd!? din nou. Va fi de tras mult cu el. Simt că minte. Îmi promite că va mări taxa, dar să mai așteptăm puțin, zice. Pe promisiunea asta am acceptat să vin la TVR. Am impresia că îl doare fix în pix de TVR. Atitudinea lui vine pe fondul disprețului pe care îl are pentru TVR, cum s-a exprimat deja în presă. Amicii lui, Ghiță și Miculescu, sunt în coasta lui și îl influențează în rău ! Sau e doar o supărare mai veche care nu i-a trecut. Așa îmi spun cînd ajung la CD Lucaci, șeful de la Știri și omniprezentul Zgabercea. Se zice că ar fi ranchiunos și ține la supărare. Dacă l-ai călcat pe coadă nu te uită și nu te iartă. Om muri și om vedea, e destul timp.

Plec de la Palatul Victoria cu impresia că nu am un interlocutor. Tipul e fals și mai ales imatur. Logica lui se reduce la întrebarea – cine e cel mai tare pe strada asta? A ajuns ditamai șef de guvern printr-un noroc chior dar e nepregătit. Venit prea de jos și prea repede. A crescut în curtea școlii jucînd baschet. I se întîmplă ceva la care nici nu a visat. A ajuns prim-ministru după o copilărie banală în mahalaua Gării de nord ( mahala descrisă de mine in „Moartea unui dansator de tango”, o cunosc bine). Mi-l imaginez – copilărie printre blocuri comuniste, cu cheia de git in anii 70-80 (n 1972). Are 20 de ani mai puțini ca mine. Viață plină de frustrări, săracă și nefericită. Și deodată iată-l sus în cer, la vîrful piramidei. Antiintelectual convins, politician fără convingeri. Nici de stînga nici de drepta. Incolor inodor insipid. Ii e indiferentă ideologia dacă-l ajută să parvină. Putea la fel de bine să conducă PNL. A venit la PSD pentru că aici i s-a oferit un culoar pentru carieră. Un amic al lui imi spunea că nu îl interesa, dîn studenție încă, decît să parvină, cariera. Și uite ce carieră a făcut!!! I-a ieșit, a vrut să parvină neapărat, efect al frustrărilor periferiei – acolo unde se nasc marile ambiții. Nu știu cît a citit, probabil puțin, nu-l văd într-o bibliotecă. Il simt ahtiat doar de putere, periferia din care provine il împinge în sus și îl motivează. Poftește la măriri. Ductil, cameleonic, fabulează ușor, nu are vorbă, așa cum se întîmplă mereu la prima generație încălțată. Cînd mă gîndesc că de el depinde soarta TVR nu am cum să nu fiu îngrijorat. Povestea asta s-ar putea să iasă prost. În vara 2012 și pe el și pe Antonescu i-am privit cu nădejde, ca pe niște oameni tineri care ne vor scăpa de Băsescu și vor aduce schimbarea. Ce departe sunt acele vremuri! Dacă schimbarea anunțată seamănă cu Ponta e vai de capul nostru.

27 dec.

Bach. Glenn Gould – Variațiunile Goldberg pe CD; toată dimineața. Scriu la roman, dar nu prea merge, am capul plin de tvr. Griji.

La Năstase acasă pe Zambaccian. Abia a ieșit din închisoare. Acum 10-12 ani eram dușmani. M-a dat afară din trei televiziuni cît a fost la Palatul Victoria. Acum avem relații normale, ca doi boxeri veterani la mulți ani după ce au pus mănușile în cui. E mîndru de protejații lui Ponta, Corlățean, Șova pe care i-a lansat și ajutat în carieră. Nemulțumit de Gușe interesat doar de bani. Imi atrage atenția că TVR e o cloacă, să am grijă… Îmi dă un sfat – să nu deschid prea multe fronturi deodată. A citit declarațiile mele făcute la Parlament si in presa. Zice că m-am băgat intr-o acțiune prea amplă. GS s-a exprimat altfel față de mine – TVR e o hazna. Văd că părerile despre TVR sunt foarte asemănătoare și extrem de pozitive. În ce m-am băgat!?

28 dec. 2013

Lumea românească este o lume căreia ii place să creadă tot ce e mai rău din ce aude despre ceilalți. Este aici explicația răspîndirii masive a bîrfelor și a zvonurilor. Informația pură nu prea face succes. Vezi ce spune Tina Rosenberg in “The Haunted Lands,”că Bucureștiul este capitala mondială a zvonurilor. Corect. Dacă nu ne-ar plăcea să credem atît de mult tot ce circula rău pe seama celorlalți, așa ceva  nu ar fi posibil. Dar ne face plăcere să auzim că un amic o duce rau. Ne simțim mai bine auzind că vecinul e la pușcărie, e corupt, homo, imbecil. Ceva, orice, numai de rău să fie.

M-am trezit asediat la birou de diverși care vor să se pună bine cu noul șef. Dacă ai puțin umor sau ești cinic e un perfect prilej de judecăți asupra caracterelui uman. Devin și mai mizantrop decît eram. Trebuie să fii atent să nu-ți înghețe zîmbetul pe buze. Și mai ales să nu asculți nimic din ce ți se spune. Un turnător e un turnător. Indiferent ce zice morala lui este egală cu zero. Cel mai interesant exemplu – un tînăr jurnalist care mi-a intrat in birou cu aplomb, ca o vedetă de cinema. Părea sfios, voia să pară binecrescut și serios. A făcut cîteva reverențe, s-a trîntit într-un fotoliu f. degajat și a început să-și toarne colegii. Asta probabil ca să îmi arate că trebuie să am încredere în el. Ținta turnătoriei este mai ales șeful lui direct care zice ca e e persecutat. La finalul întrevederii cere plata pentru turnătorie și-mi intinde o hirtie A/4 pe care mîzgălit o cerere. Dorește să îi măresc salariul și nu cu puțin, vreo 20 de milioane. Il conduc la ușă. Dechid fereastra scîrbit, aerisesc. Îmi zic că trebuie să mă înarmez cu răbdare multă și stoicism. În fond am parte de ce mă așteptam. Ce mă mir ca prostul !? Nu prostituția este cea mai veche meserie ci delațiunea

29 dec.  2013

Recitesc Dr Jivago. Armosfera de afară se potrivește, iarna. Anul nou care vine. Acum îmi place mai mult decit în urmă cu 30 de ani. L-am citit în facultate. In anii 80 am văzut și filmul pe video. Îmi place pesemne pentru că am mai îmbătrinit și-l înțeleg pe bătrinul Pasternak mai bine (avea 65 de ani cînd a terminat de scris romanul). Am scris despre cazul Pasternak un capitol in ” Anatomia mistificării” unde am analizat procesul lotului Noica/Pillat (Al. Paleologu, Vladimir Streinu, Nicu Steinhardt, Radu Enescu etc, 23 de intelectuali în boxă ) 1960 1 martie – proces stîrnit tocmai de cazul Pasternak. Dej a vrut să intimideze intelectualii, scriitorii, artiștii. Dr Jivago s-a tipărit întii în occident în Italia la editura Feltrinelli. Toată tinerețea mea de scriitor am visat să fac același lucru de la București și era cît p-aci. Dacă nu venea revoluția ” Playback” apărea în occident. Am văzut filmul din anii 60 pe un canal tv zilele astea. Nu e grozav. Prea hollywood, prea puțin rusesc.

Pe Ponta l-am văzut ultima dată în vara 2012, la Cotroceni. A fost la puțin timp după ce a preluat guvernul. Venise de la Bruxelles ( primul drum acolo ca premier ). S-a văitat că fusese tăvălit rău de liderii Europei pentru „lovitura de stat”. Era sub stare de șoc. Semnase cele 11 condiții umilitoare. L-am văzut chiar a doua zi dimineață după întoarcerea la București. Nu-și controla nervii, mi s-a părut depășit, vădit marcat de cum fusese tratat. Semăna cu un pisoi plouat. Nimic din infatuarea lui obișnuită. Șterseseră cu el pe jos. Și el – fără  experiență- înghițise hapul pe nemestecate. A relatat celor prezenți că a fost întrebat tot timpul cine e omul forte la București ? Cu cine putem discuta!? Intîlnirea asta a avut loc la Palatul Cotroceni, (eram cu R și F ) unde Antonescu era președinte interimar. Cu o seară în urmă Ponta venise de la Bruxelles și era cu capul plin de impresii. Mai ales f speriat. Era nemulțumit de agendura ICR care lucrase USL-ul în Occident. Ponta dăduse de urmele operației de deningrare a agenților din străinătate la Bruxelles în presa străină și era frustrat. A acuzat ICR și MAE, cert avea informații. Se mira cum dracu reușește Hotnews să plăteasca atîția corespondenț și jurnaliști, peste 200.

I-am reproșat atunci al Cotroceni lui Antonescu că a spus că se retrage dacă nu iese referendumul. I-am spus (spre mirarea lui Ponta care nu știa care e legătura dintre noi) că nu trebuie să-și dea demisia chiar dacă a promi că o va face în caz de eșec al referendumului și rămînem in continuare cu Băsescu pe cap. Cum ne știm de mult a acceptat să se mai gîndească. Cei doi erau cam în corzi cu referendmul. Duseseră lucrurile prea departe, se jucaseră cu sentimentele oamenilor și cu exasperarea antibasistă și acum nu mai știau cum să se extragă din situația creată de ei. Nu păreau încrezători în victorie, dimpotrivă. S-au băgat într-o ambuscadă și nimeni nu știa cum se va termina toată povestea. Susținusem schimbarea, protestasem în Piața Universitatii, îi trîntisem pe Băsescu, Boc, MRU frecvent la teve, scrisesem impotriva lor pe blog zilnic. USL a reușit să răstoarne guv. MRU cu o moțiune de cenzură. Cei doi lideri debutaseră furtunos stîrnind multe speranțe. Dar acum, răsturnați în fotoliile de la Cotroceni, se arătau tematori și depășiți. Îmi amintesc că Antonescu m-a întrebat cum să petreacă mandatul de președinte interimar? Să meargă sau nu la talkshow-uri, de exemplu!? Îi spun să facă invers ca Băsescu, să fie zgîrcit cu aparițiile. Să nu iasă la TV, mai ales să nu sune ca să intre în emisiuni în direct. Să fie serios, oficial, să dea declarații ( cît mai rare) numai de la Cotroceni. Tot ce amintește de Băsescu ii face rău. Zice că așa o să facă, dar a uitat repede. Seara l-am văzut la TV într-un talkshow, iar în duminica aia era la Timișoara la un miting, pe scenă in fața unei mulțimi. Foamea de imagine, de popularitate, e letală pentru politicieni.

2 ian. 2014

Revelion la “Lacrimi si sfinti” cu Dinescu, Leșe și Mușații în pivniță. Atmosfera obișnuită, muzica dată tare, lăutari. Stăm cu coatele pe masa și pălăvrăgim, ca toată lumea. Ridicăm vocile să ne putem auzi. E o harababură. Bine măcar că nu se dansează. Ajung acasă înainte să se ridice lumina. 2014 va fi un an lung.