Întors recent dintr-o vizită în Chile, Horia Onița, a făcut o comparație între cele două sisteme de învățământ. Iată câteva concluzii! În Chile, învățământul nu este gratuit, primează școlile private care iau profesorii cei mai buni.
„Elevii învață 42 de ore pe săptămână și primesc teme pentru acasă. Totuși, la fel ca și în sistemul occidental, pun accentul foarte mult pe practică, nu pe teorie. Cred însă că școala nu îi pregătește îndestul pentru viață. În majoritatea cazurilor nu văd școala ca pe o obligație dificilă, ca elevii din România, ci ca o obligație simplă, neexistând presiune din partea profesorilor sau a părinților de a excela la învățătură”, explică liderul elevilor.
Cursuri de trei ore
La unele discipline, cursurile au trei ore, două module de câte o oră și jumătate. „Cred că și în România ar fi eficient dacă am avea, consecutiv, două ore de o materie la un loc, pentru că altfel elevii trebuie să își schimbe rapid atenția dintr-o disciplină în alta, fără a le corela”.
Orele sunt realizate pe grupe și, cu toate că elevii sunt într-o clasă, fiecare optează să meargă la cursurile puse la dispoziție, pe care le alege la începutul anului școlar. „Am să propun să se discute acest lucru și la noi, cred că ar stârni mult mai mult interesul elevului”. Școlarii chilieni nu au neapărat manuale, ci studiază după suporturi de curs redactate de școală și avizate de minister.
Elevii nu au for decizional și nu sunt consultați când se iau decizii care vizează sistemul de învățământ. La nivel național nu există un Consiliu al Elevilor, dar structura reprezentativă a studenților este foarte dezvoltată. Directorii nu sunt aleși ca profesori, ci sunt manageri, de obicei nu stau foarte mult să conducă o școală (în medie cam 2 ani) și vin cu propria echipă managerială. În afară de sărbătorile legale la nivel național, vacanțele sunt decise la nivelul școlii, fiecare unitate de învățământ având posibilitatea să modifice vacanța.
„Cu toate că, declarativ, sistemul chilian pare mai racordat la cererea și oferta economiei de piață, observând rezultatele, viziunea elevilor și bagajul de competențe cu care rămân la final de ciclu, cred că elevii din România sunt mai bine pregătiți și au o perspectivă mult mai realistă decât cei din Chile”, conchide Horia.