Declaraţii

"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti! Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele? Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom împiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi Colombey - Două Biserici, ci Colombey - Două Moschei!" (Charles De Gaulle, fost preşedinte al Franţei)

„Nu e departe acea zi, când milioane de oameni vor părăsi emisfera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre este arma victoriei noastre” (Declaraţie la ONU în 1974 a lui Houari Boumediene, fost preşedinte al Algeriei)

"Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii. Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu. Toate încercările de a ne împiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge". (Din interviul lui  Daguir Khassavov prezentat la oră de maximă audienţă, la televiziunea moscovită REN TV.)

Ştiri:

"E trist că au mai rămas atât de puțini englezi în Londra. În copilăria mea din East London, toată lumea vorbea engleză, iar acum abia reușești să te înțelegi cu cineva vorbind propria noastră limbă. Nu mai locuiesc în zonă, dar iubesc fructele de mango și, din când în când, merg acolo pentru a cumpăra mango de la piața de pe Green Street. Dar sunt cu adevărat noroc dacă reușesc să cumpăr pentru că nimeni nu mai vorbește limba engleză."…. "S-a schimbat atât de mult într-o perioadă atât de scurtă de timp, încât Dumnezeu știe cum va arăta Londra peste un deceniu. Vezi toate mămicile alea alergând de colo-colo, cu un ciorchine de copii după ele, iar patru din cinci au capetele acoperite cu niște eșarfe. Am senzația că nu mai locuiesc în Londra, sau cel puțin nu în orașul pe care eu îl știam. Cred că o societate multiculturală e un lucru bun, dar când este realizată cu costul pierderii propriei culturi și istorii, atunci cred că s-a mers prea departe și că ar fi trist ca Londra să nu mai fie predominant engleză". (Daily Mail 20 iulie, 2015)

Secretariatul de Stat pentru Culte urmeaza sa parafeze marti protocolul cu Muftiatul Cultului Musulman din Romania pentru construirea controversatei moschei de la Bucuresti, anunta Digi24. In 14 iulie, Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte declara ca documentul va fi parafat in maximum doua saptamani. (HotNews   28 iulie, 2015)

Cine urmăreşte islamizarea României?

Parafarea de mai sus s-afăcut în deplin dispreţ şi ignorare a observaţiilor, luărilor de poziţie, îngrijorării şi opoziţiei opiniei publice. Îl cunosc pe Victor Opaschi ca un personaj credincios, cult, ponderat. Ce l-a îndemnat să facă acest gest pentru care nu va lăsa o amintire plăcută? Ce urgenţă era? Ce presiune stătea asupra lui?

Gestul rămâne şi el va trebui explicat de actualii guvernanţi. Va fi de datoria noastră să-i presăm în acest sens. Nu vă lansaţi însă în concluzia că ei au interesul islamizării României. Nu, e prea mult pentru ei, mulţi doar nişte păpuşi trase pe firele unor interese lacome şi imediate de adevăraţii păpuşari.

Am promis în primul episod al acestei scurte analize, identificarea celor care ar avea interesul islamizării României. De fapt, al islamizării Europei de Sud-Est şi Centrale, regiune care cu puţine excepţii – Albania, Bosnia, Kosovo, Bulgaria – are o foarte redusă prezenţă a musulmanilor. Şi, continuând, al celor care au avut şi interesul islamizării Europei de Vest.

Voi face din nou apel la intuiţia, cunoştinţele, capacitatea de analiză şi de deducţie pe care cei mai mulţi dintre dumneavoastră le aveţi, în mod cert, peste medie, eu doar reamintindu-vă anumite lucruri sau aducând mărturii noi care să ne ajute. Pentru a reuşi trebuie să avem în vedere câteva coordonate.

1. Comunismul, ca inamic al civilizaţiei creştine, nu a eşuat decât în formula aşa-numitei dictaturi a proletariatului. El s-a metamorfozat şi a devenit, după cum spune Radu Preda, o modernitate reușită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în postmodernitate. Formula sa cea mai perfidă şi mai corozivă, marxismul freudian, totuna cu marxismul cultural, circulând prin lume sub denumirea de corectitudine politică, s-a grefat parazitar pe ţesutul liberal al societăţii ocidentale, şi a fost livrat publicului în formula neoliberalismului actual,  un liberalism doar în termen nu şi în conţinut.

2. Chiar dacă există poziţionări mai vechi, o abordare coerentă, consecventă, vizionară şi programatică a distrugerii fundamentelor şi răsturnarii vechii ordini a societăţii este enunţată sub forma unei ideologii de socialiştii utopici, preluată şi dezvoltată de Marx şi Engels, apoi de socialiştii, comuniştii, bolşevicii proletari şi marxiştii culturali ai secolului 20.

3. Un punct de referinţă al atacului masiv asupra vechilor valori a fost momentul impunerii drepturilor fundamentale ale omului, drepturi care coboară, ca contrapondere la morala creştină,  direct din iluminism şi din discursul politic al revoluţiei franceze, ca formula universalistă (chiar dacă societatea occidentală , cel puţin, le avea pe acestea într-o formula mult mai completă, complexă şi generoasă de aproape 2000 de ani prin dimensiunea creştină a acestei civilizaţii). Dar tot ceea ce ţinea de creştinism trebuia sabotat, negat, răstignit.

4. La nici 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei de la Paris (1948)  drepturile enuţate în aceasta îşi pierdeau relevanţa în favoarea unor actualizări care le anulează  pe primele. Dreptul oricui la opinie, libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie, libertatea opiniilor şi a exprimării, egalitatea în drepturi şi demnitate  au fost, deturnate, deformate şi chiar anulate de punctele de forţă ale ideologiei totalitare care acţionează pentru noua ordine mondială. De exemplu, recenta formulă a “hate speech”-ului este aplicată cu severitate, şi chiar cu furie, în deja multe state occidentale, numai celor care îndrăznesc să-şi exprime opiniile diferite de cele oficiale asupra unor comportamente deviante de natură sexuală sau în legătură cu comportamentul sau unele trăsături ale musulmanilor imposibil de asortat cu cele occidentale, sau cu pericolul islamizării.

5. După ce au văzut că nu au reuşit revoluţia mondială folosind ca masa de manevră proletariatul, complotiştii revoluţionari (atei, masoni, satanişti, socialişti, comunişti, marxişti, anarhişti, în esenţă anticreştini) au trecut la folosirea unor grupuri marginalizate social, minorităţi persecutate şi discriminate cu potential revoluţionar real şi furie distrugătoare. LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice sunt fiinţele umane confiscate în numele cărora se promovează noua ideologie totalitară, care pedepseşte delictul de diferenţă de opinie. Obiectivul: paralizarea posibilităţii de reacţie apoi dislocarea corpului majoritar compact, dispersarea lui, amestecarea cu formule care să-i conteste şi anuleze valorile, adică identitatea. O cale de acţiune este revoluţia sexuală (puteţi citi despre ea aici şi aici). O alta este planul Turnul Babel (denumirea îmi aparţine): amestecarea rasială, tradusă şi transpusă post modern în multiculturalism, imigraţionism şi discriminare pozitivă a unor minorităţi etnice.

6. LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice însă nici nu contează. Ei sunt masa de manevră pentru o „elită a puterii” formată din personajele cele mai influente din societate, ale căror nume sunt adesea necunoscute opiniei publice, personaje din lumea financiar-bancară, industrială, politică, mass-media, cultură, sindicate. Aceştia dezasamblează şi reasamblează populaţiile unor ţări şi continente cu unicul scop de a deveni casta nobilă care să deţină puterea la nivel global.

Islamizare sau eliminare a rasei albe?

Extrase din scrierile şi discursurile intelectualilor radicali legate de distrugerea vechii lumi creştine prin “eliberarea sexualităţii absolute” găsiţi în Revoluţia sexuală (II). În cele ce urmează vă voi prezenta câteva dintre ideile, promovate în cartea Praktischer Idealismus , 1925, ale celui care este considerat părintele fondator al Uniunii Europene, contele austriac Richard Coudenhove Kalergi, în onoarea căruia a fost instituit şi un premiu european, ce îi poartă numele şi este acordat o dată la doi ani. De exemplu, în 2010 Angelei Merkel , iar în 2012 lui Herman Van Rompuy, preşedinte până în 2014 al Consiliului European.

Omul viitorului va fi de o rasă amestecată. Rasele şi castele de astăzi vor dispărea în mod gradat din cauza dispariţiei spaţiului, timpului şi a prejudecăţilor. Rasa eurasiatico-negroidă a viitorului, similară în înfăţişarea sa exterioară cu vechii egipteni, va înlocui diversitatea de popoare cu o diversitate a indivizilor.

 “Influenţa nobilimii de sânge descreşte, influenţa nobilimii de spirit este în creştere. O astfel de dezvoltare, şi odată cu ea haosul politicii modern, îşi va găsi sfârşitul numai atunci când o aristocraţie a spiritului va avea puterea în societate..”

Tot Kalergi prevede o Pan-Europa sub forma Eurafricii, adică Europa plus coloniile din Africa deţinute de 6 state în afară de cele ale Marii Britanii.

Modelul de integrare europeană socialist, cosmopolit şi anti-naţionalist al Pan-Europei, care este centrat pe Mediterana ca o axă central pentru unfificarea geografică cu ţările africane şi arabe, a constituit baza pentru dezvoltarea unui alt model de integrare, similar, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Un astfel de model, cunoscut ca “Eurabia” şi asociat cu Dialogul Euro-Arab de la începutul anilor 1970, a deschis în mod efectiv graniţele europene pentru imigrarea pe scară mare din Lumea a treia, în special din ţările musulmane (Africa, Orientul Mijlociu şi Asia) şi a promovat cultura, limba şi religia Islamului ca fiind fundamentală şi la egalitate cu civilizaţia europeană. (Clare Ellis - Ideological and Geopolitical Origins of the EU, Part I: Richard von Coudenhove-Kalergi's Pan-Europa )

Am pornit de la analiza posibilităţii ca în spatele construirii moscheei bucureştene să se ascundă un plan de islamizare a României şi am ajuns, se pare, după cum ne dezvăluie recent George Soros, într-o poveste mult mai complicată şi mai tenebroasă decât o simplă şi nefericită deschidere a Europei către imigraţie.

“A simţi şi chiar a gândi că rasa alba este inferioară în oricare dintre planurile imaginabile este un lucru natural, dată fiind istoria sa şi documentele zilei. Fie ca statul vestic al rasei albe să piară în sânge şi suferinţă. Trăiască societatea ecologică, multiculturală, amestecată rasial şi fără clase. Trăiască anarhia!”…  “Vom afirma în mod deschis identitatea noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor inter-rasiale, să se împerecheze cu albi. Femeia albă trebuie să se împreuneze cu membri ai raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa albă va dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul omului alb şi cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire.” (În ziarul suedez Nya Dagbladet, din 9 martie 2014)

Mai multe despre discuţiile privind un genocid împotriva rasei albe, despre contele Kalergi şi despre cum au fost îmbrăţişate şi aplicate ideile sale – asta în cazul în care el a fost un vizionar şi nu un simplu transmiţător al viziunii altora – într-un articol viitor.