Discursul dramatic pregătit de Nixon în cazul în care astronauţii trimişi pe Lună nu s-ar mai fi întors

Discursul dramatic pregătit de Nixon în cazul în care astronauţii trimişi pe Lună nu s-ar mai fi întors

În timp ce o lume întreagă aştepta cu sufletul la gură, pe 20 iulie 1969, aselenizare lui Neil Armstrong şi Edwin "Buzz" Aldrin, William Safire, autorul discursurilor preşedintelui american Richard Nixon, a redactat de urgenţă un text pentru situaţia dramatică în care cei doi astronauţi nu ar fi reuşit să revină pe Pământ.

Discursul i-a fost trimis lui Harry Robbins Haldeman, şeful staffului prezidenţial, cu titlul ”În eventualitatea unui dezastru pe Lună”, scrie descopera.ro.

”Soarta a dictat ca oamenii care au mers pe lună pentru a o explora în pace să stea pe lună pentru a se odihni în pace.

Aceşti oameni curajoşi, Neil Armstrong şi Edwin Aldrin, ştiu că nu există speranţe pentru salvarea lor. Dar ştiu şi că prin sacrificiul lor există speranţă pentru umanitate.

Aceşti doi oameni şi-au dat viaţa pentru cel mai nobil ţel al omenirii: căutarea adevărului şi a înţelegerii.

Ei vor fi jeliţi de familie şi de prieteni; vor fi jeliţi de naţiunea lor; vor fi jeliţi de oamenii din lumea întreagă; vor fi jeliţi de mama Pământ care a îndrăznit să trimită doi dintre copiii săi în necunoscut.

În explorarea lor, ei i-au îndemnat pe oamenii lumii să se simtă uniţi; sacrificiul lor uneşte mai strâns frăţia omului.

În timpurile antice, oamenii se uitau la stele şi îşi vedeau eroii în constelaţii. În vremurile moderne, facem la fel, dar eroii sunt oameni epici din carne şi oase.

Alţii vor urma şi cu siguranţă îşi vor găsi drumul înapoi acasă. Căutarea omului nu va fi oprită. Dar aceşti oameni au fost primii şi vor rămâne cei dintâi în inimile noastre.

Pentru că orice om care se va uita la lună în nopţile ce vin va ştii că există un colţi dintr-o altă lume care este a omenirii.”