Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pe cele mai importante evenimente ale săptămânii

De la Șova la Ponta în doar trei zile

Săptămâna trecută a debutat cu un eveniment care, aparent, nu anunța nimic extraordinar: majoritatea PSD a reușit să-l salveze, la limită, pe „protejatul” lui Ponta și cu sprijinul absenților PNL.

Ponta dăduse semnalul către partid încă din luna februarie, când a declarat public că va demisiona în cazul în care se va începe urmărirea penală împotriva lui. Al doilea mesaj a venit chiar înainte de recentul vot din Parlament: „Apărați-l pe Șova ca și cum aș fi eu”. Partidul a interpretat corect cele două mesaje date de președintele PSD –” Dacă Șova e arestat, urmez eu, iar dacă urmez eu, plecăm cu toții”.

FOTO: Sebastian Lăzăroiu

Spre surprinderea multora, cu Șova încă în libertate, DNA a avut suficiente probe pentru a începe vineri urmărirea penală împotriva asociatului și șefului său. Mai mult decât atât, declarația lui Ponta din februarie 2015, destinată doar audienței PSD, se întoarce astăzi împotriva premierului care, previzibil, refuză să demisioneze.

Insensibil, deocamdată, la protestele de stradă, apelurile liderilor de opinie și chiar la îndemnul președintelui Klaus Iohannis, lui Ponta nu i-a mai rămas decât să se victimizeze, scriind ambasadelor UE, la rândul lor rămase perplexe că un șef de guvern din Europa se mai află în funcție la trei zile după punerea sa sub acuzare.

Aranjamente pentru dezastru

De fapt, calvarul pentru PSD abia începe. Cu mai mulți baroni locali în arest sau trimiși în judecată, cu un șef al baronilor condamnat cu suspendare în primă instanță demisionar și, iată, astăzi, cu însuși liderul suprem pus sub urmărirea penală, partidul se pregătește nu atât pentru un dezastru electoral anul vitor, cât pentru un dezastru existențial.

Nu e deloc clar dacă partidul va reuși să-și mențină majoritatea în Parlament la anunțata moțiune de cenzură a liberalilor pe tema votului prin corespondență. Și, chiar dacă va reuși să scape, nu e deloc sigur că presiunile interne și externe nu-l vor determina pe liderul PSD să părăsească fotoliul de premier până la sfârșitul actualei sesiuni parlamentare.

Pentru PSD, o plecare intempestivă de la guvernare, pe fondul măcelului intern declanșat de justiție, ar echivala cu o sinucidere în direct și la oră de vârf. O retragere organizată până înainte de alegerile de anul viitor, cu un timing bine ales, ar fi de preferat, deși cu costuri uriașe de imagine. Probabil că evaluările actualei situații din punct de vedere al opiniei publice vor ajuta la o bună planificare a părăsirii guvernării.

Succesorul Zgonea

Plecarea lui Ponta și, implicit, pierderea guvernării de către socialdemocrați deschid o criză de succesiune de toată frumusețea, probabil mult mai gravă decât ultimele două înregistrate după Năstase și Geoană. Pentru că, în ultimele șase luni, mai mulți posibili succesori au fost îndepărtați din partid sau trecuți pe linie moartă: Geoană, Ivan și Șova. Singurul lider cu notorietate, care cunoaște și destul de bine partidul, este Valeriu Zgonea, un apropiat al lui Ponta, dar și al bătrânilor trăgători de sfori antrenați de Hrebenciuc. Zgonea ar putea fi un posibil receptor de ștafetă în epoca „post-Ponta”, dat fiind că, în general, s-a arătat mai reticent la atacurile față de justiție și statul de drept.

Liberalii, interesați de prelungirea crizei

Paradoxal, pentru liberali cea mai bună variantă ar fi ca Ponta să se agațe de guvernare până la capăt, așa încât scorul electoral al PNL să își tragă seva dintr-un PSD pur și simplu stors ca o lămâie de aventurile judiciare ale liderilor săi. Liberalii nu sunt pregătiți să împartă plăcinta guvernării acum, în mijlocul scandalurilor legate de fuziune, și nici să fie compromiși de sateliții PSD cu care ar fi obligați să facă majoritatea.

Iohannis s-ar afla, și el, în situația dificilă de a strânge o majoritate pentru un nume de premier încă incert. Nefiind clar dacă Ponta va cădea după o moțiune de cenzură sau după propria demisie, pașii următori sunt, și ei, neclari. Pentru că, după o moțiune de succes, avem clar o nouă majoritate, după o cădere a guvernului prin demisie, jocurile sunt deschise pentru orice variantă de majoritate.

Riscurile pentru România

Prelungirea șederii lui Ponta în funcția de premier înseamnă și trei riscuri majore pentru România:

● Riscul asociat imaginii de țară din lumea a treia, în care șeful guvernului, urmărit penal și, cine știe, poate curând sub control judiciar, refuză să facă gestul de onoare, obișnuit în lumea civilizată.

● Riscul aruncării în aer a echilibrelor bugetare. Un PSD aflat pe tobogan poate să arunce cu banii, de acum și până la alegeri, în speranța redresării, lăsând viitorului executiv o vistierie asemănătoare cu cea din 2009, dinaintea crizei economice.

● Riscul punerii sub control politic a justiției și serviciilor de informații, dat fiind că, astăzi, PSD, de la vlădică până la opincă, se află în anchetă, în arest sau în închisoare.