Din când în când sunt identificate, fără prea multă publicitate, tendințe economice cu potențial de schimbare a percepțiilor. Raportul din 2015 intitulat „Mediul european – Stare și perspective. (SOER) a identificat o astfel de tendință. Acesta a arătat că în perioada 2000-2010 sectoarele industriale nepoluante din Europa au înregistrat o creștere cu 50 de procente , scrie într-o opinie redactată pentru EVZ Karmenu Vella, Comisar european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit.

Rezultatul este  lăudabil, însă nu suscită un interes mediatic. Totuși, ceea ce contează cu adevărat este contextul în care s-a manifestat această tendință. Rețineți – această creștere s-a produs în cursul celui mai însemnat ciclu de expansiune și contracție din ultima sută de ani. Iar în timp ce recesiunea a afectat practic toate celelalte sectoare ale economiei, sectoarele industriale nepoluante au continuat să se dezvolte. 

Întreprinderile care și-au asumat roluri de lider la nivel global și au luat în calcul provocările în materie de mediu sunt cele care au atenuat impactul recesiunii. 

Acestea reprezintă pentru noi un exemplu de urmat. Europa este un continent bogat în competențe, dar sărac în resurse. Amenințarea unei recesiuni persistente s-a dovedit a fi o sursă remarcabilă de inovare. Iar noi, ca societate, începem astfel să învățăm „să facem mai mult cu resurse mai puține”. Totuși, suntem departe de un cerc virtuos. Resursele economisite prin tehnici inteligente sunt adesea risipite pe alte căi, ceea ce numim „efect de recul”. Măsurile de ecologizare a industriilor noastre au uneori consecințe nedorite.

Problema este una comună. În sectorul transporturilor, eficiența sporită a consumului de combustibil nu a avut decât un impact limitat asupra consumului total de combustibil, întrucât, în consecință, europenii au optat mai mult pentru transportul rutier. 

În loc să ne bazăm pe rezultate favorabile izolate, ar trebui să adoptăm mai degrabă o abordare mai sistemică în ceea ce privește aceste aspecte și să căutăm să obținem rezultate mai integrate. Sunt nenumărate locuri de unde putem începe. 

În primul rând, trebuie să găsim modalități de menținere a resurselor în economie, care să înlocuiască tiparul „unică folosință – aruncare”. Este necesară o abordare circulară, care să reducă la minimum cantitatea de deșeuri. Atunci când un produs ajunge la finalul primului său „ciclu de viață”, acesta ar trebui să fie fructificat imediat prin reintroducerea componentelor sale într-un al doilea „ciclu de viață”. Se poate discuta despre un veritabil ciclu de viață al produselor doar în momentul în care componentele respective dau naștere la noi produse. Aceasta este economia circulară în acțiune.

Argumentele economice în acest sens sunt temeinice. Studiile pe sectoare indică economii substanțiale în materie de costuri ale materialelor, ocazionate de utilizarea abordărilor din cadrul economiei circulare și prezintă o creștere potențială de 3 % a PIB-ului UE. Problema nu rezidă în necesitatea unei puneri în practică a respectivelor abordări, ci în extinderea acestora și în diseminarea bunelor exemple la nivelul întregii economii.

Succesul sectoarelor industriale nepoluante ar trebui să stimuleze restul economiei. Până la finele anului 2015, Comisia va prezenta un nou pachet de măsuri ambițioase privind economia circulară și vizând întregul ciclu. Acest pachet va analiza obiectivele privind nivelurile de reciclare, utilizarea mai inteligentă a materiilor prime, designul mai performant al produselor, reutilizarea și repararea produselor, precum și reciclarea acestora. Toate aceste măsuri sunt concepute să genereze un veritabil ciclu de viață al produselor.

Vreau să le mulțumesc autorilor raportului SOER, publicat de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Acesta reprezintă o sursă extrem valoroasă de informații. Pe lângă faptul că oferă argumente irefutabile în favoarea economiei circulare, acesta conține totodată concluzii care vor constitui o sursă de documentare pentru politica UE în următorii cinci ani. Între acestea se numără dovezi neîndoielnice potrivit cărora ariile naturale protejate din UE (rețeaua UE Natura 2000) generează beneficii de 200 de miliarde EUR anual pentru UE. Veștile bune nu se opresc aici – politicile UE au generat beneficii substanțiale. Europenii se bucură de aer și apă mai curate, produc cantități mai mici de deșeuri depozitate și reciclează mai mult decât o făceau cu cinci ani în urmă. Există însă și avertismente care trebuie luate în seamă dacă dorim să prevenim deteriorarea mediului. 

Raportul arată că Uniunea Europeană și în special Comisia Europeană dețin un rol esențial în ceea ce privește explorarea modalităților prin care să ne asigurăm că vom continua să avem vești bune. 

Trebuie să combinăm cercetarea și inovarea cu măsurile legislative și cu instrumente bazate pe piață. Trebuie să folosim stimulente, să facem schimb de informații, precum și să sprijinim abordările voluntare de promovare a acestui schimb de percepție. Acolo unde există voință politică, securitate juridică și sprijin public vor apărea și investițiile.