Înainte de Revoluția din 1989, la evenimentele populare dedicate Zilei Internaționale a Muncii participau toate categoriile sociale.
Cluburile sportive din întreaga țară își mobilizau membrii, care defilau, de voie, de nevoie, pe străzi și pe stadioane.
Existau totuși și excepții. „La Steaua, eram scutiți de defilare. Noi pregăteam meciurile care urmau. De obicei, evoluam pe 2 sau pe 3 mai, pentru că pe 1 mai orice manifestare sportivă era suspendată”, ne-a spus Emerich Ienei, fost antrenor al Stelei.
„Mi se părea o glumă această sărbătoare”
Confirmă afirmațiile și Helmuth Duckadam, „eroul de la Sevilla”. „Îmi aduc aminte că atunci când eram tânăr mergeam vreo 10-15 copii în pădure, la un grătar. Când jucam la Steaua mi se părea o glumă această sărbătoare. Niciodată nu ne scoteau pe noi la defilare”, ne-a spus fostul portar al „militarilor”.
Dumitru Ignat, fost jucător al celor de la Dinamo, își amintește de micile probleme ce puteau apărea în timpul paradei. „Prima dată când am ieșit la defilare a fost în 1947. Eram jucător la Ciocanul. Nu era ceva spectaculos. Ne scoteau la șosea, ca să salutăm tribuna în care era Gheorghiu Dej. Sigura chestie care conta era să nu-ți vină să mergi la toaletă”, ne-a spus Ignat.
Recomandările noastre
