Nu voi repeta faptele care au schimbat agenda editorialului de astăzi: în momentul în care Europa discută despre migrație și tragedia sutelor de victime ale rețelelor de traficanți de carne vie care se scufundă încercând să ajungă pe continent, în preziua serbării luptei de la Gallipoli și a morții și deportărilor armene din fostul Imperiu Otoman, în momentul în care luptele par reluate în Dunbas iar Rusia amplasează armament antiaerian în zonă, o declarație de presă alimentează din nou o temă de subminare a poziției publice a României și alimentează din nou retorica privind bazele CIA din România.
Aflarea în treabă are costuri multiple, iar alegerea momentului, oricât de legitimă ar fi pentru confesiuni și spovedanii la final de carieră, permite o întreagă desfășurare de forțe care valorifică această vulnerabilitate nou creată a României. Nu-i vorba că presupunerea lansată privind infracțiunea penală de divulgare de informații clasificate poate fi considerată excesivă când vorbim despre vârstă sau, în alt caz, despre prezumția efectelor secundare ale bolilor profesionale de care suferă, câteodată, și bătrânii ofițeri de informații. Cert este că, în plin război informațional, cu o alonjă ce merge în Germania, la Spiegel, o revistă altfel prestigioasă transformă un set de elemente conjucturale în fapt, ba încă și presupus confirmat de fostul președinte de la acea vreme. Aici corecturi de semantică și substanță trebuie făcute.
Ion Iliescu a spus doar că a aprobat o facilitate CIA în România. Birouri, bază de antrenament, oricum o clădire care să fie utilizată de agenție. Nu extrateritorialitate. Admițând că ar fi așa, chiar și acest fapt nu e destinat publicului. Emiterea sa a permis ca Spiegel să speculeze că Președintele României la acea vreme, 2002-2003, ar fi acceptat și confirmat existența bazelor CIA, a unei închisori, a tranzitului programului american și, eventual a torturii. Sau că nu a negat acest pas.Nimic mai fals.
Ce ne interesează este faptul concret, nu speculația de presă. Însă chiar și existența unei declarații de această factură dă apă la moară fostelor rapoarte care s-au bazat pe speculații și interpretări. Cred că locul potrivit pentru declarații e în fața autorităților române penale, dacă există date ce probează o presupusă infracțiune, nu presa străină. Fără a vorbi aici și de responsabilitatea actului asumat de fostul președinte.
Fapt este că România, stat membru al Uniunii Europene şi al NATO, parte la Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Fapt este că Rezumatul Executiv al Raportului Comitetului pentru Informaţii al Senatului SUA, referitor la programul de interogare şi detenţie al CIA nu conţine referiri la România. Fapt este că autorităţile române nu deţin nici un fel de probe din care să rezulte că pe teritoriul României au existat centre de detenţie ale CIA sau că aeroporturile româneşti ar fi fost utilizate de către CIA pentru transportul sau detenţia unor prizonieri suspectaţi de acte de terorism. De asemenea, nu au fost obţinute până în prezent dovezi legate de cazuri în care persoane sau agenţii străine oficiale au fost implicate, pe teritoriul României, în acţiuni de privare de libertate sau transport ilegal de deţinuţi.
O Comisie de anchetă a fost instituită de Senatul României în decembrie 2005. Raportul, adoptat de Senat în 2008, a concluzionat că nu au fost identificate elemente privind existenţa unor baze secrete americane, centre de detenţie sau zboruri neautorizate ale CIA destinate transportului sau detenţiei unor prizonieri suspectaţi de acte de terorism. Toți foștii demnitari au putut să se pronunțe, mai ales că unii erau încă senatori, și ar fi putut să prezinte presupuneri, convingeri, să aducă probe la acea oră, nu să facă speculații la 7-10 ani după. Mai mult, o anchetă penală este în derulare la Parchetul General ca urmare a plângerii lui Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, în prezent deţinut în închisoarea de la Guantanamo Bay, așa cum România a răspuns în cadrul unui proces deschis de același la CEDO pe această temă. Ajută România sau conștiința foștilor oficiali români spovedaniile și speculațiile neprovocate lansate în ultimul an? Prejudiciul de imagine este evident.
Impactul este substanțial, perpetuarea, în continuare, în spaţiul public, a unor alegaţii care o incriminează, autorităţile române competente este inacceptabilă, cu atât mai mult în contextul actual, și relansarea unei asemenea teme pentru a ocupa spațiul mediatic și a furniza instrumente de speculații publice e inacceptabilă. Validăm singuri din vuluntarism excesiv și lipsă de anticipare canale de vulnerabilizare a României pe teme despre care oferim instrumente propagandei ruse, războiului informațional la adresa României, despre care mâine vom afla în platforma Sputnik, la Kiev și Chișinău, așa cum s-a întâmplat la Berlin, că e vasalul SUA și face lucrurile murdare ale Washingtonului, și oferta directă a „adevăratei eliberări și independențe” pe care ne-o asigură respectarea intereselor Rusiei și ignorarea suveranității limitate pe care o impune în spațiul post-sovietic.
Cititi povestea detaliata in editia tipărita de astăzi a Evenimentului zilei
Recomandările noastre
