După patru ani și jumătate, Teatrul Național a scăpat de chipul zugrăvit în perioadă comunistă și a revenit la adevărata strălucire.
La inaugurarea îndelung asteptata, cea a Salii Mare a Teatrului National din București, au participat personalitați ale lumii artistice, dar și ale lumii politice și sportive. „Ce alt spectacol mai semnificativ ar fi putut să fie cel dintâi, dacă nu unul care să înșire mărgăritarele ce-au înnobilat scena Teatrului Național de-a lungul atâtor amar de ani? «Înșir’ te margarite » este titlul cel mai des întâlnit în repertoriul nostru”, a spus directorul acestui lacaș de cultura, Ion Caramitru.
„Cântarea României”
Da, numai o piesa precum bijuteria lui Victor Eftimiu putea sa vorbeasca despre sufletul românesc, iar Dan Puric a reușit acest lucru dupa un an de repetiții, cautari, ședințe, întâlniri. A fost greu, pentru ca mulți artiști trebuia sa fie uniți în cuget și-n simțiri, pentru ca spectacolul sa fie perfect. Da, au existat momente de perfecțiune, clipe de o sensibilitate care tăia în carne vie, dar și bâlbâieli taxate de cei care sunt de meserie. S-au auzit comentarii de genul „De mult n-am mai văzut o Cântarea României”, venite evident de la cei care au prins acele vremuri, nicidecum de la cei tineri. La pauza mulți dintre invitați au ales sa plece, unii poate cu treburi, alții pentru ca nu au mai avut rabdare. Unii spuneau ca spectacolul e lung cât o zi de post, iar mulți regizori prezenți, dar și actori au îndraznit sa sugereze ca un spectacol atât de lung va îndeparta spectatorii. Da, timp de patru ore actorii Teatrului Național spun povestea margaritarelor. Da, sunt perioade în care publicul casca ori de plictiseala, ori de oboseala, ori pentru ca nu înțelege. Cu siguranța, Dan Puric va șlefui acest diamant și Maria Sa, Publicul, va decide pâna la urma daca spectacolul este un succes sau nu.
Recomandările noastre
