În condițiile în care ambasadorul Federației Ruse ne-a „urecheat” că nu recunoaștem contribuția URSS la „eliberarea” României, în 1944, „Evenimentul zilei” dezvăluie cum a finanțat diplomația de la Kremlin restaurarea unei necropole dedicată „eroicei armate sovietice”, într-un loc în care ostași ai Armatei Roșii au murit jefuind populația civilă sau înecați în vin

O situație de-a dreptul revoltătoare trăiesc românii din Sighișoara, vechea cetate situată în mijlocul României, în județul Mureș. La 70 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, locuitorii sunt nevoiți să „admire” un monument, proaspăt reamenajat, al armatei de ocupație, pe care scrie: „Glorie eroicei armate sovietice, eliberatoarea României de sub jugul ocupanților fasciști”. Pe obeliscul, înalt de trei metri, din centrul cimitirului sovietic tronează simbolul comunist secera și ciocanul. Culmea este că, așa cum reiese din documentele istorice, acolo nu s-a dus nicio luptă între Armata Roșie și armata germană. Iar militarii sovietici s-ar fi făcut remarcați prin jafuri, violuri sau crime îndreptate împotriva locuitorilor din fostul județ Târnava Mare.

Finanțare rusească

Trupele Armatei sovietice au intrat în Sighișoara la data de 7 septembrie 1944, care era, atunci, un oraș liber, iar până pe data de 12 septembrie - atunci când s-a semnat Convenția de armistițiu între România și Națiunile Unite, reprezentate de URSS - au avut statutul de armată de ocupație. Inamicul germano-hortyst se afla la circa 30 de kilometri, spre Nord, în luptă cu Armata Română. Acesta fusese oprit demult pe aliniamentul Mureș - Târnava Mică, iar armata germană se retrăsese încă din luna august prin trecătorile din Carpații Orientali și de Curbură. În consecință, niciunul dintre militarii sovietici înmormântați în cimitirul sovietic de lângă Catedrala Ortodoxă din Sighișoara nu avea cum să „cadă la datorie” în luptele pentru eliberarea României. Cu toate acestea, Ministerul Apărării Naționale (MApN), prin Oficiului Național pentru Cultul Eroilor – ONCE, dar și Primăria Sighișoara, și-au dat acceptul pentru refacerea, în anul 2013, a monumentelor funerare, cu finanțare din partea Ambasadei Federației Ruse.

„Mormintele nu au fișe de evidență”

Întreaga poveste ne-a fost dezvăluită de lt.col. art.lector (r) Alexandru Teodoreanu, reprezentant al grupului de inițiativă pentru strămutarea cimitirului sovietic bolșevic din Sighișoara. Acesta a strâns dovezi și a cerut MApN și Guvernului României îndreptarea acestei situații în contextul în care, susține el, autoritățile române și-au dat acceptul reamenajării unui monument, fără să se informeze cine este înhumat acolo și ce impact ar putea avea asupra populației acest gest. El ne-a transmis extrase din rapoarte ale autorităților române, din perioada 1944-1945, care arată atrocitățile făcute de militarii sovietici în acea parte a țării. Într-un memoriu adresat ministrului Apărării Naționale, Mircea Dușa, Teodoreanu atrage atenția: „Mormintele soldaților sovietici și opera comemorativă de război nu au fișe de evidență, iar de pe pietrele de căpătâi lipsește unitatea militară de care au aparținut. Ca urmare, nu pot fi luate în evidența generală a mormintelor și operelor comemorative de război! Nu poți să avizezi un asemenea proiect de intervenție asupra unor morminte de război străine, cu implicații internaționale, fără să ai informații complete despre aceste morminte și monumente, așa cum te obligă și legea”.

Maiorul Isacov, „eroul”- violator ucis de un țăran

Controversele din jurul cimitirului sovietic sunt accentuate și de povestea maiorului Isacov Constantin Denisovici, cel al cărui nume tronează pe obeliscul proaspăt reamenajat.

FOTO: Andrei Christiani avea 16 ani când a fost înmormântat maiorul Isacov

Pe placa ce îi însoțește numele scrie: „Născut în 1919 în regiunea Smolensc, căzut pentru eliberarea orașului nostru de ocupanții fasciști”. Or, așa cum arată datele din Arhivele Naționale, în septembrie 1944 nu mai era, demult, picior de german în acea zonă. Sighișoreanul Andrei Christiani avea 16 ani atunci când a fost înmormântat maiorul, pe 15 septembrie 1944. El și-a amintit de consternarea localnicilor că ofițerul sovietic era înmormântat ca un erou, chiar în centrul Sighișoarei. Oamenii spuneau că maiorul Isacov ar fi fost înjunghiat de un țăran ungur, care l-a surprins în timp ce jefuia o gospodărie și încerca să violeze o femeie, „într-un sat vecin cu Șoard.”. Cu toate acestea, sovieticii i-au făcut funeralii grandioase. Un pluton de onoare a executat foc în plan vertical, iar un avion sovietic a survolat Sighișoara și a împrăștiat sute de buchete de flori deasupra centrului orașului.

FOTO:Piatra funerară a maiorului Isacov

Bravii ostași ai Armatei Roșii, înecați în vin

Andrei Christiani, acum în vârstă de 86 de ani, spune că prima patrulă sovietică a intrat în Sighişoara pe 7/8 septembrie1944 și era formată din patru militari care s-au baricadat în casa primarului de atunci, Aurel Mosora, clădire care avea să devină Hotel „Steaua”. În zilele următoare - 9/10 septembrie 1944 - a ajuns în oraș un detaşament al NKVD, format din circa 20-25 de militari. Bătrânul a povestit cum au devastat casa fostului primar câțiva soldați care au descoperit în pivniță un butoi de circa 2.000 de litri de vin: „Ostașii Armatei Roșii au găurit butoiul cu focuri de armă în jumătatea de sus și au băut vinul, care se scurgea prin găurile făcute de gloanţe, cu gura sau cu casca. Ameţiţi, unii dintre ei au murit înecaţi în vinul scurs din butoi. Ulterior au apărut încă vreo zece soldaţi, care au scos morţii din balta de vin și au continuat să bea folosind căştile celor decedați”.

FOTO: Intrarea în crama fostului primar Aurel Mosora

Glorificați la cererea Ambasadei Rusiei

ONCE, care recunoaște că nu are fișele de evidență ale mormintelor, susține că reamenajarea cimitirului a fost cerută de Ambasada Federaţiei Ruse. Oficialii MApN mai precizează că aprobarea lucrărilor a fost dată în baza unui protocol semnat între Guvernul României și cel al Federației Ruse privitor la regimul mormintelor ostașilor români căzuți pe front. Or, din arhivele autorităților române reiese că la Sighișoara și în fostul județ Târnava Mare sovieticii nu au murit înfruntându-se cu inamicul fascist. În schimb, din arhivele vremii aflăm: „Coloanele armatei roșii, începând cu 09.09.1944, comit și execută rechiziții, jafuri, spargeri neînchipuite, populația fiind ținută în teroare”. (Adresa Prefecturii Mediaş nr. 2200/1944 către Prefectura Târnava Mare, ca răspuns la solicitarea MAI.).

Necropola sovietică din Sighişoara a fost construită în perioada 1944/1945. La început a fost o groapă comună, unde au fost înhumate câteva zeci de cadavre. Pe pietrele de la căpătâi erau trecute, inițial, numele. Apoi, au fost înlocuite cu altele pe care scrie: „Neizvestnâi gheroi (erou necunoscut)”. În total, sunt 59 de pietre funerare, unele adăugate anul trecut.

Urecheala ambasadorului și ploconeala MApN

„Evenimentul zilei” a atras atenția, în ediția de ieri, asupra „ploconirii de proporții a MApN”, în urma unui interviu acordat Agerpres, sâmbătă, 28 martie, de către ambasadorul Federației Ruse la București, Oleg Malginov.

FOTO: După apariția articolului în EVZ, această fotografi e a dispărut de pe contul de Facebook al MApN

Oficialul rus „ne urechease” pe motiv că, în ultimul an, „autoritățile de aici (de la București - n.r.) au încercat să evite să menționeze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial”. Asta deși, din informațiile furnizate de Alexandru Teodoreanu reiese că, în ultimii ani, Federația Rusă a finanțat, cu acordul MApN, mai multe restaurări ale unor monumente sau cimitire, precum cel de la Sighișoara, chiar și în locuri în care armata sovietică nu a tras niciun glonț împotriva armatei germane, în ultimul război mondial. A doua zi după apariția interviului, pe pagina oficială de Facebook a Armatei Române a fost postată o fotografie cu Divizia „Tudor Vladimirescu”, o unitate de luptă constituită în URSS, care a hotărât în octombrie 1943 ca pe teritoriul său să se înființeze unități militare înarmate din rândul prizonierilor de război. Aceste divizii de voluntari au fost folosite mai târziu, într-o măsură mai mare sau mai mică, de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.