Manuscrisul savantului și industriașului suedez Alfred Nobel, în care sunt inventate celebrele premii care-i poartă numele, este prezentat publicului în premieră absolută la Muzeul Nobel din Stockholm, Suedia.
Testamentul este prezentat în cadrul unei expoziții care evocă importanța moștenirii lăsate de chimistul, inventatorul și omul de afaceri suedez. Puțini au fost cei care au putut vedea, de-a lungul timpului, originalul redactat în 1895.
Manuscrisul cuprinde patru pagini îngălbenite, cu un scris dens și adnotări peste tot. Este greu pentru un ochi neformat să afle detaliile interesante, mai ales că textul este eliptic în privința criteriilor pentru acordarea premiilor. Într-un paragraf, Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a dat instrucțiuni lapidare: o parte din averea sa (circa 31,5 milioane de coroane suedeze atunci, peste 200 de milioane de euro în prezent) urma să fie destinată unui fond ale cărui dobânzi să fie distribuite "celor care, în cursul anului precedent, au adus omenirii cele mai mari servicii" în cinci domenii — fizică, chimie, medicină, literatură și pace, transmite Agerpres.
Patru comitete, trei la Stockholm și unul la Oslo (Norvegia fiind în perioada redactării testamentului unită cu Suedia), sunt însărcinate cu atribuirea premiilor.
Cele 26 de rânduri au schimbat reputația chimistului Nobel și i-au oferit Suediei un mare prestigiu în lume. Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist. "Prin aceste premii a vrut să arate cine era cu adevărat", afirmă Jean-Francois Battail, profesor emerit în literaturi și limbi scandinave la Universitatea Paris IV Sorbona. "Albert Einstein, câștigător al premiului pentru fizică (1921), considera că Nobel a inventat premiul fiindcă avea conștiința încărcată", adaugă el.
Datat 27 noiembrie 1895 la Paris, unde industriașul avea o casă, testamentul este păstrat într-o casetă la Stockholms Enskila Bank. Nobel a murit un an mai târziu și, când s-a deschis testamentul toți au fost mirați, nimeni nefiind la curent cu proiectele sale. "Nu avea moștenitori direcți, însă a lăsat sume frumușele persoanelor apropiate. Au existat procese, s-a încercat anularea testamentului, lucrurile nu s-au desfășurat deloc în liniște", amintește Battail.
Existența premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales lui Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voința șefului său, convingându-l chiar și pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei. Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundației Nobel, iar primele premii au fost decernate în 1901.
În pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie națională pentru Suedia.
Recomandările noastre
