Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Insulele artificiale – portavioane naturale ale Chinei, sau despre războiul legal
O ştire lansată de Jane’s Defense Weekly a stârnit interesul recent al majorităţii analiştilor de politică externă:
China creează noi insule şi le extinde pe cele deja existente în regiunile care fac obiectul unor litigii teritoriale în Marea Chinei de Sud. Astfel, Beijingul încearcă să creeze, în zonele în dispută, o reţea de fortificaţii militare navale şi aeriene cu ajutorul a cinci insule noi, construite în special cu ajutorul unei nave de tip dragor gigant.
Insulele apar din nisip de pe fundul mării şi atenţia se concentrează în special asupra arhipelagului Spratleys. „Ceea ce era altădată un grup din mici platforme din beton a fost înlocuit prin veritabile insule cu poduri pentru elicoptere, piste de aterizare, porturi şi toată infrastructura necesară pentru desfăşurarea unui mare contingent de trupe”, a indicat pentru CNN James Hardy, redactor- şef al „IHS Jane’s Defence Weekly”.
Arhipelagul Spratleys’ este situat în partea de sudvest a Mării Chinei de Sud şi grupează 100 de insule nelocuite, recifuri şi atoluri cu o suprafaţă de 5 kilometri pătraţi. Practic, pe jumătate din insulele Spratleys se află militari din China, Brunei, Malaezia, Filipine, Taiwan şi Vietnam, care revendică arhipelagul.
Ceea ce este interesant este că nu vorbim despre nişte insule plutitoare sau despre construcţii asemănătoare unor nave. Noile port-avioane naturale ale Chinei sunt construite direct pe fundul oceanului, fapt care dă naştere la o problemă majoră de natură juridică privind apele teritoriale, zona economică liberă, poate nu în cazul acestor insule, dar cu certitudine în cazul repetării experienţei în oceanul liber.
Şi asta ne duce la o nouă componentă a războiului hibrid actual, lawfare, războiul legal, cel care speculează dreptul internaţional public, noile descoperiri tehnologice şi găurile legislaţiei internaţionale ce datează după al Doilea Război Mondial pentru a crea avantaje strategice pe baza ambiguităţii sau a imposibilităţii definirii clare a unei situaţii potrivit legislaţiei internaţionale. Cam ceea ce a făcut Rusia cu omuleţii verzi neasumaţi din Ucraina şi cu dificultatea definirii agresiunii, un test bun şi pentru perspectiva unei intervenţii similare într-un stat NATO unde utilizarea articolului 5 ar putea deveni interpretabilă sau relativizată politic.
Din punct de vedere juridic, formarea de noi insule nu va ajuta Beijingul să revendice aceste teritorii disputate, căci Convenţia ONU asupra drepturilor mării nu tratează decât pretenţii asupra insulelor naturale şi nu asupra teritoriilor artificiale. Totuşi, exstinderea unor asemenea portavioane naturale în Pacific afectează fundamental echilibrele, accentuează tensiunile şi aruncă în aer acorduri preexistente, deschizând, în caz de negociere, dosare noi cu temeiuri de revendicare inedite. Iar precedentul se poate extinde pe tot întinsul Pacificului, în sudul Oceanului Indian şi, de ce nu, în alte zone ale globului.
Iar confruntările şi contestările nu lipsesc: apariţia unei platforme petroliere chineze în regiunea contestată de Vietnam, în mai 2014, a provocat manifestaţii antichineze masive. Recifele Johnson, Cuarteron şi Gaven au încordat relaţiile între China şi Filipine, iar în primul caz existând încă din 1988 o confruntare între nave militare chineze şi vietnameze, care s-a soldat cu zeci de morţi. Deci trebuie să ne echipăm şi pentru lawfare, războiul cu drepturi noi, dobândite, al viitorului.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
