Derapajul democrației „iliberale”, îmbrățişată de premierul ungar Viktor Orban, a făcut epocă pentru că fusese lansat chiar în România. Unii au spus că a fost chiar o provocare directă.
Totuşi esența dezbaterii pe fond pare mai importantă într-o Europă a recrudescenței naționalismelor, populismelor, politicilor antiimigrație, xenofobiei, islamofobiei, antisemitismului. Vizita doamnei Merkel la Budapesta, anterior primirii lui Vladimir Putin în capitala Ungariei, a fost un prilej de reafirmare a noii ideologii a premierului Orban. Unul dintre punctele esențiale ale discuțiilor dintre cei doi a fost cel legat de situația democrației din Ungaria, care îngrijorează Europa.
Angela Merkel i-a transmis premierului ungar că, „deşi deține o majoritate consistentă, într-o democrație este foarte importantă aprecierea rolului opoziției, a societății civile şi a media”. La rândul său, Viktor Orban a declarat, cu referire la regimul politic din statul său, că nu e necesar să fie unul liberal: „Nu toate democrațiile trebuie să fie liberale”. Premierul ungar a declarat că privilegiază aranjamentele politice democratice, însă nu este de acord şi cu valorile liberale. Ideea de a discuta despre opțiuni democratice „iliberale”, contrare democrațiilor liberale clasice, este o nouă invenție doctrinară care merită investigată tocmai că este o teorie în formare, dar cu rădăcini adânci.
Şi Vladimir Putin a vorbit – pe baza evaluărilor Clubului de la Valdai, în care Viktor Orban este membru – despre „democrație suverană”, adică particulară, specifică fiecărui stat.(Nu-i vorba că şi noi am avut parte într-o epocă de care am uitat de „democrația originală”, dar sub alte auspicii). Dar aici ideea că poți avea o democrație fără componenta liberală, că statele autoritare sunt mai eficiente şi că principiul coeziunii pe această bază ar fi superior pare să unească gândirea celor doi lideri care urmează să se întâlnească zilele astea, şi ei, la Budapesta.
Premierul Orban a declarat că politica Statelor Unite în regiune este una inconsistentă, de aceea formula de strategie adoptată de Ungaria este aceea de a privilegia Germania şi Rusia şi de a marginaliza relațiile cu Uniunea Europeană, SUA şi NATO. În rest, Ungaria doreşte să relaționeze în mod „prietenesc, balansat şi corect.” E o consecință şi aceasta a „politicilor democratice iliberale”, dar şi a unui naționalism al unui stat „din linia a doua” care, sub protecția securitară acordată de ceilalți, îşi permite să joace şi alte opțiuni publice. Acest „act de echilibru” asumat de către Viktor Orban între Germania şi Rusia reflectă şi tendințele sale de nerespectare a opțiunii publicului şi alegătorilor. Conform unui sondaj de opinie efectuat la începutul acestui an, 36% din populația ungară consideră că Germania reprezintă cel mai important partener al Ungariei şi numai 7% consideră Rusia un partener semnificativ pentru Budapesta.
În schimb 80% din populație susține Uniunea Europeană şi locul Ungariei în această structură. În ceea ce priveşte relația Ungariei cu SUA, 54% dintre cetățeni doresc o relație mai apropiată de Statele Unite. Nu e de mirare, deci, de ce Fidesz este pe o pantă abruptă de scădere în intenția de vot. Potrivit datelor pe care le avem, în luna octombrie avea o susținere de 38%. La sfârşitul lunii noiembrie, a ajuns la doar 26% susținere, pierzând aproximativ 900.000 de potențiali votanți în doar o lună. Mai grav e că voturile nu sunt contabilizate la alte „partide de sistem”, ci tot la cele antisistem. Şi pe actualul trend, am putea avea alegerile viitoare câştigate de Jobbik, la Budapesta.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
