Pe măsura trecerii timpului, încep să apară tot mai multe mărturii despre incredibilele atrocități ale Boko Haram, organizația teroristă mai sinistră decât ISIS și Al-Qaida.

Moussa Zira arată reporterului de la Nouvel Observateur rănile pe care le-a căpătat în noaptea în care bandele Boko Haram au masacrat 12 persoane în sătucul său din Nigeria la începutul lui ianuarie.

Grav rănit, s-a prefăcut mort, apoi a reușit să fucă cu o pirogă în Ciadul învecinat și să ajungă în tabăra de refugiați de la Baga Sola. Moussa Zira se plânge de dureri, șchioapătă, însă e bucuros că a scăpat „printr-un miracol”.

„Boko Haram au năvălit la patru dimineața, au intrat în fiecare colibă și îi căutau pe bărbați. Ne-au salutat apoi ne-au spus să mergem cu ei în savană, că ne vor spune acolo de ce”, povestește Zira.

Ascuns printre cadavre

Islamiștii au săltat 14 persoane, câte un bărbat din fiecare colibă a satului de la marginea localității Baga.

„Ne-au dus până în câmpie și au spus ca toată lumea să se culce la pământ.”

Atunci a început măcelul:

„Au tras un foc în aer, apoi au început să tragă în noi.” Moussa Zira a crezut că este sfârșitul. „Am înțeles că glonțul nu mi-a atins capul, ci brațul și spatele coapsei. În jurul meu, toți erau morți.”

Pentru a nu fi ucis, a rămas culcat între cadavre, așteptând ca Boko Haram să plece, apoi s-a târât printre ierburile înalte ore întregi, înainte de a se întâlni cu un motociclist care l-a dus până la malul lacului.

Pastorul Yacubu Moussa, de 43 de ani, este unul dintre puținii creștini care au scăpat din masacrul de la Baga. În noaptea de 3 ianuarie, când Boko Haram au intrat în oraș, dormea.

„Au început să tragă în toată lumea, fără deosebire, bărbați, femei, copii mici, bătrâni”, povestește el.

Întrebat despre numărul atacatorilor, ezită. Spune apoi: „Mii de oameni!” O cifră care nu poate fi verificată. Însă pastorul e sigur de ceva: „erau cadavre peste tot pe străzi” atunci când a fugit.

Două zile mai târziu, Yacubu Moussa a încercat să se întoarcă acasă pentru a-și lua câteva lucruri. Ascuns în ierburile înalte, a văzut „corpuri plutind pe apă”. „Mirosul era atât de puternic că se simțea de departe.”

Din oraș nu mai rămăsese decât cenușa: „Au ars tot, casele noastre, magazinele, până și motocicletele!”

În tabăra de refugiați, pastorul spune că se simte singur, la ora rugăciunii, printre zecile de musulmani care îngenunchează. „Aici n-am nimic de făcut, n-am credincioși, n-am lăcaș de cult, n-am nici măcar biblie.”

Un copilaș numit Idriss Debi

De la începutul lui ianuarie, peste 14.000 de persoane au trecut frontiera pentru a fugi de atacurile sângeroase din zona Baga, potrivit lui Mamadou Dian, reprezentant al Înaltului Comisariat pentru Refugiați al ONU din Ciad.

„Sunt povești prea îngrozitoare de spus. Alaltăieri, un bărbat a venit să se înregistreze, nu asculta nimic din ce-i spuneam, plângea într-una: bandele Boko Haram au aruncat o grenadă în casa lui, nevasta și cei trei copii au murit pe loc”, povestește Idriss Dezeh, din Comitetul de Primire al taberei.

Unii au avut norocul să ajungă în tabără cu toată familia. În fața unui cort alb, Aisha Aladji Garb alăptează un bebeluș. L-a născut acum două săptămâni, în piroga la bordul căreia a fugir de Boko Haram.

Când a debarcat în Ciad, a fost găsită de o patrulă de soldați ciadieni.

„Au fost foarte grijulii cu mine, m-au suit în camionul lor și m-au adus în tabără unde am primit ajutor. Datorită lor, băiețelul meu trăiește. Așa că i-am spus Idriss Debi, numele președintelui ciadian.”