Revista Charlie Hebdo s-a vândut miercuri, de la primele ore, în tirajul incredibil de trei milioane de exemplare. După ce s-a epuizat stocul, editorul a anunțat că se mai tipăresc alte două milioane.

Le-a trecut prin cap înapoiaţilor care au dat buzna cu mitraliere în sediul revistei satirice că atacul lor va provoca o asemenea reacţie?

Până miercuri, caricaturile pentru care s-a comis valul oribil de crime au fost căutate şi privite de sute de milioane de oameni din lumea întreagă.

Probabil că cei mai mulţi dintre ei nu ştiau până acum de existenţa revistei satirice şi de mesajele pe care le transmitea aceasta. Teroriștii care au pus mâna pe mitraliere în numele religiei, crezând cu fanatism că astfel răzbună divinitatea, nu au avut inteligenţa necesară pentru a pricepe că gestul lor va deteremina o mediatizare fără precedent a caricaturilor cu Profetul Mahomed.

Nicio strategie de marketing și niciun geniu al relațiilor publice nu putea să provoace o asemenea mediatizare a mesajelor pe care criminalii le voiau stopate.

Faptul că desenele au ajuns să fie căutate de sute de milioane de oameni este doar o parte din efectul actului barbar comis săptămâna trecută. Mai important este faptul că sute de milioane de oameni au înţeles cât de grav este fanatismul religios şi s-au solidarizat cu victimele atacului terorist. Sute de milioane de oameni au asistat, oripilaţi, la momentul în care doi dezaxaţi au pornit să combată o idée cu mitraliera şi aruncătorul de grenade.

Nu au priceput, săracii de ei, că desenele care i-au înnebunit nu atacă o religie sau pe profeţii ei, ci critică toate aberaţiile pe care le comit toţi inculţii şi înapoiaţii în numele acelei religii, crezând prosteşte că astfel împlinesc voia vreunui sfânt. Evident, având ca intermediari pe tot felul de lideri religioşi care folosesc ura pentru a atrage popularitate, notorietate, audienţă.

Ideea din spatele caricaturilor pe care le-au căutat zilele aceste sute de milioane de oameni este tocmai de a atrage atenţia asupra tuturor situaţiilor absurde care se petrec astăzi în numele religiei.

Caricatura cu turbanul-bombă al Profetului Mahomed nu îl ridiculizează cu nimic pe întemeietorul religiei islamice şi nici nu comite vreun act de sfidare a credinţei cuiva. Ne atrage atenţia asupra faptului că sunt încă prea mulţi indivizi fără minte care acceptă, ca proştii, tot felul de răstălmăciri ale religiei lor şi ajung chiar să devină astfel carne de tun pentru alți indivizi lipsiţi de scrupule care folosesc ura pentru a câştiga putere.

Despre putere e vorba, în cazul tuturor liderilor religioşi care propagă ură și împing pe cei mai slabi la crime abominabile sau ajung ei criminali odioși.

Cea mai odioasă dintre crime este să ucizi în numele lui Dumnezeu, indiferent sub ce nume îl cunoști și din ce carte îi afli cuvintele. Crimele comise în numele religiei sunt una dintre cele mai sinistre aberații produse de umanitate, de-a lungul istoriei. Pentru oricine crede în Dumnezeu, crima este ceva inadmisibil.

Însă, la fel de odios este ca cineva care crede în divinitate să aibă pretenția ca toți cei din jur să simtă și să gândească la fel. E o aberație să ai pretenția ca altul să creadă în ceea ce crezi tu și să vrei să-l forțezi să facă asta. Este dreptul fiecăruia să creadă sau să nu creadă în ceva și fiecare are dreptul să-și exprime credința public și să o argumenteze cu idei mai mult sau mai puțin convingătoare.

Ideile se combat cu alte idei, nu cu toporul, sabia sau mitraliera. Cel puțin nu în acea parte a lumii care a ieșit din tenebrele Evului Mediu.

Caricaturiștii care ironizează toate nebuniile comise în numele religiei sau divinității au tot dreptul din lume să spună ceea ce cred și nimeni nu poate să-i acuze că greșesc cu ceva. Cine e deranjat de mesajele lor nu are decât să nu le privească, să le refuze.

Unii dintre cei care au comentat pe evz.ro și pe rețele sociale știrile despre atacurile teroriste de la Charlie Hebdo au transmis ideea greșită că, într-un fel, o meritau victimele acestui act barbar pentru că au luat în derâdere divinitatea sau sentimentele sensibile religioase.

Cei care au abordat așa problema nu au înțeles scopul caricaturilor pe teme religioase. Am o întrebare pentru ei.

Un jurnalist de investigatii care realizează o amplă anchetă despre crimele comise în numele religiei merită să fie împușcat?

Transmite același mesaj, într-o altă formă de exprimare.

Caricaturile Charlie Hebdo fac același lucru, într-o formă diferită. Îți transmit, dintr-o singură imagine, ceea ce poate să îți spună un ziarist în 2.000 de cuvinte sau în 20 de minute de reportaj TV.