Stăm cu ochii în televizoare și urmărim încremeniți de uimire ce se petrece la Paris. Știrile curg întrun ritm amețitor și încerci să îți închipui desfășurarea de forțe antitero și polițienești pentru prinderea celor doi frați musulmani care, de două zile, terorizează cea mai râvnită capitală europeană.
Oare în jurul Turnului Eiffel s-or mai învârti acum turiști? Am văzut o fotografie, postată pe pagina de Facebook a unui francez, cu niște militari înarmați până în dinți, la baza celebrului turn. Emanau parcă un sentiment de siguranță, că nicicum nu se va mai repeta ceea ce s-a întâmplat în redacția Charlie Hebdo, că niciun francez nu are de ce să se teamă, că teroriștii asasini vor fi prinși curând. A fost doar o senzație…
La 30 de ore de la executarea ziariștilor și a celor doi polițiști, miile de luptători antitero și polițiști nu reușiseră să-i aresteze pe frații Cherif și Said Kouachi. Incredibile informațiile… Localizați într-un orășel, apoi într-o casă, totul înconjurat… și, dintr-odată, asasinii jefuiesc o benzinărie!
Revăd filmul atentatului din New York, din 11 septembrie 2001. Și atunci am crezut, privind arzând turnurile gemene, că voi vedea elicopterele americane salvând oamenii din blocurile cuprinse de flăcări, că niște eroi ca în filmele hollywoodiene vor răsări pe acoperișuri și vor lega femei și bărbați în chingile coborâte din libelule negre cu însemnele poliției. Ficțiune, speranțe de cinefil…
Peste toate aceste dezamăgiri omenești, o singură știre mi se pare că a marcat nebunia zilei de ieri. Apariția pe prima scenă a lui Nicolas Sarkozy. Preşedintele francez Francois Hollande a convocat dimineață o reuniune de criză cu membrii guvernului implicaţi în investigarea masacrului şi a avut o întâlnire separată cu fostul preşedinte Sarkozy.
Francezii și-au amintit, cu siguranță, de fermitatea cu care „Sarko” a acționat în 2005, când suburbiile Parisului au fost incendiate de emigranții africani. Atunci era doar ministru de Interne, dar așa a câștigat Președinția. Iar acum francezii se tem de noi atacuri teroriste și nu înțeleg cum de nu sunt prinși asasinii jurnaliștilor. Să urmărim, dară, sondajele din Franța!
Recomandările noastre
