Ştiu, da, am citit, am văzut, am aflat, am simţit pe pielea mea: lumea (cel puţin asta!) este la cheremul Serviciilor.

Atotputernicia-Lor fac şi desfac – uneori elegant, alteori ca meltenii – nodurile groase şi nodulele dureroase ale oricărui sistem ce are ca unică finalitate puterea.

Ele generează, organizează şi monitorizează tot ceea ce ţine de putere. Fie cea văzută, fie cea nevăzută… Cu menţiunea obligatorie pentru cine vrea să priceapă domol, fără sperieturi, gen „corectitudine politică” sau „complot universal”, că partea „văzută” este, de fapt, ceea ce trebuie văzut – sau, mai degrabă, ceea ce Serviciile lasă să fie văzut (care, vorba lui Eminescu: „abia acum luci vederii noastre”!) – din partea „nevăzută”.

Aşa şi cu pârlitele astea de alegeri parlamentare de la noi!

Problema care mă preocupă acum este dacă Serviciile au „permis” strategic gonflarea incredibilă a PSD, la compensaţie cu creşterea artificială a USR, ca şeptel de rezervă pentru viitor (dar, care, iată cât de prost a fost însăilată, că a început deja să se destrame!).

Sau avem de-a face, de fapt, cu o scăpare de sub control a compulsivei şi imprevizibilei noastre maladii politice, ceea ce ar însemna un fel de „Stejar, extremă urgenţă!” a Sistemului. De pildă, să nu fi ştiut acesta de faptul că PSD a repurtat o victorie lejeră în alegeri – de-o manieră zdrobitoare sigur, dar, totodată, extrem de îngrijorătoare pentru democraţia românească – sfătuit de o echipă de strategi străini? Care, sigur, e de văzut cât costă şi de unde vor fi plătiţi… Sau liota de experţi ai Serviciilor, cu „previzionagiii” lor nevăzuţi (ăia filmaţi cu spatele şi cărora li se schimbă vocea!), să nu fi făcut ei calcule de probabilitate şi variante de eventualitate, privind o posibilă alunecare a României spre partid unic, adică ultimul pas spre dictatură, ceea ce poate face praf toate parteneriatele strategice?

O anumită frază (cred că scăpată involuntar din bătătura minţii sale de fiu de şef de post), spusă de Liviu Dragnea într-o intervenţie la A3, ar putea da de gândit Serviciilor, mai abitir decât încercările de asasinat asupra lui Iohannis din fiecare Zi Naţională a României (dacă se păstrează algoritmul, mai sunt de dejucat încă trei!).

Ea sună aşa: „(…)Au dreptate oameni ca…(n.m. nu-i dau numele, fiindcă stric frumuseţe de articol!)…că Sistemul este speriat de o posibilă ascensiune a mea!”. Hai, că-i tare asta. Mai tare ca genunchiul de meduză… Liviu Dragnea, acest adevărat Bărbatman al PSD, dă de pământ cu Serviciile. Se ia de gât cu Sistemul. Îl dă cu capul de pereţi. Zob îl face.

Probabil că e un fel de supercalifragilisticexpialidocious croşetat de neuronii plăpânzi ai lui Liviu, aflaţi într-un veşnic concediu de odihnă, după atâtea palme grele luate după ceafă.