Washington Post a publicat zilele trecute o știre în care cita un agent CIA anonim care ar fi afirmat că alegerile americane au fost afectate de serviciile secrete ruse, care ar fi acționat la ordinul lui Putin pentru alegerea lui Trump, fără însă a prezenta vreo dovadă în acest sens.

Reproducem în cele ce urmează un editorial pe această temă al lui Gui Millière, publicat pe site-ul conservator american Dreuz.

De mult nu mai citesc Washington Post. Nu citeam L’Humanité când trăiam în Franța. Nu o să citesc acum un ziar care este categoric mai la stânga decât cotidianul comunist francez.

L’Humanité este un ziar comunist în derivă, ca și partidul comunist francez. Washington Post este un ziar stângist în derivă, ca și Partidul Democrat american. Când parcurgi titlurile din Washington Post, din ultima vreme, vezi că seamănă cu un jet nesfârșit de venin. Ele merg de la „Este Trump bolnav mental?” la „Trump este o canalie”, trecând prin toate stadiile intermediare.

Ultima acuzație împotriva lui Trump enunțată de Washington Post se referă la faptul că Vladimir Putin ar fi făcut totul pentru a influența campania electorală americană și a face să fie ales Donald Trump.

Cum a făcut concret Vladimir Putin? Asta nu ni se spune.

Totul ar proveni de la o notă ultrasecretă a CIA, divulgată în mod misterios de un agent ultrasecret sub o formă ultrasecretă. Ziaristul care ar fi fost informat în mod ultrasecret de agentul ultrasecret despre conținutul notei ultrasecrete este atât de bine informat încât nu ne oferă nici o dovadă despre existența agentului ultrasecret și a notei ultrasecrete și nici nu explică metoda folosită de Putin, dar brodează pe această temă.

Adoptă el însuși atitudini de agent ultrasecret.

A existat o vreme când astfel de metode ar fi fost considerate grotești și rizibile și când Washington era un jurnal serios, dar vremurile s-au schimbat.

Astfel de metode au devenit se pare acceptabile, iar Washington Post, transformat în cârpă, folosește de reper pentru alții. Printre cei pentru care folosește de reper se află Hillary Clinton, care și-a regăsit comportamentul de rottweiller și învinuiește „știrile false” și mâna Moscovei, de care vorbește Washington Post. Se află și Barack Obama însuși, care pare că vrea să-și folosească ultimele săptămâni ale abominabilei sale președinții căutând orice mijloc pentru a-și destabiliza și defăima succesorul, se află de asemenea și o mare parte din presa americană, cu CNN în frunte, în fine se află democrații din Congres, care intenționează să efectueze ancheta cerută de Obama.

Ziariști demni de acest nume (sunt rari, dar încă mai există) ar spune că în timpul campaniei electorale care a dus la alegerea lui Donald Trump au existat dezvăluiri ale unor e-mailuri prin intermediul WikiLeaks.

Ar zice că aceste dezvăluiri de e-mailuri sunt venite de la pirați informatici.

Ei ar adăuga că acești pirați sunt poate ruși, poate chinezi, poate americani și că este imposibil să ai o certitudine în privința asta.

Ar mai spune și că e-mailurile dezvăluite au un conținut zdrobitor pentru Hillary Clinton și s-ar întreba de ce se vorbește despre dezvăluire și nu de conținutul zdrobitor al e-mailurilor.

Ei ar evoca deficiențele de securitate informatică care au făcut posibilă piratarea și și-ar aminti imediat că o candidată în alegerile prezidențiale americane și-a utilizat ilegal un server de e-mail necesurizat prin care a transmis documente clasificate „secret de apărare”, ceea ce constituie o infracțiune federală, cu excepția cazului când directorul FBI numit de Barack Obama hotărăște să afirme cp nu este o infracțiune.

Ar înțelege că această candidată a furnizat deci secrete legate de apărarea țării unor puteri străine, care ar fi fost stupide dacă nu s-ar fi servit, de vreme ce serverul era nesecurizat.

Ar pricepe că această candidată a acționat în folosul unor puteri inamice ale Statelor Unite, printre care, fără îndoială, Rusia.

Ar constata că nimic, absolut nimic, și chiar mai puțin decât nimic nu îl leagă pe Donald Trump de dezvăluirea acestor e-mailuri și că dacă ele au un conținut zdrobitor, nu este vina lui Donald Trump, ci a candidatei care i-a fost adversară.

Și-ar spune că a venit vremea să se ocupe și de lucruri serioase.

Ar constata că Donald Trump a început să se ocupe de lucruri serioase și să se comporte ca un președinte, în vreme ce Barack Obama continuă să aibă un comportament nedemn de un președinte și că Hillary Clinton se comportă cau un rottweiller, părând să nu-și mai amintească faptul că dacă a pierdut, aceasta este, între altele, din cauză că are un trecut sulfuros, din care serverul de e-mail susnumit face parte.

S-ar întreba până la ce grad de decădere marile media americane vor ajunge înainte de a descoperi că credibilitatea le-a scăzut în jurul lui zero la sută și până la ce nivel de frenezie stângistă se va coborî Partidul Democrat înainte de a descoperi că nu este un partid demn de a guverna. Marile media americane, cu Washington Post în frunte, par decise să coboare până foarte jos, iar acest proces va continua, sunt sigur.

Partidul Democrat pare și el hotărât să coboare și mai mult. Un musulman adept al lui Louis Farrakhan (liderul grupului Națiunea Islamului – n.r.), omul care îl găsea pe Hitler simpatic, un anume Keith Ellison este favorit să preia conducerea partidului. Este promițător.

P.S.: Unii dintre cititorii mei, îngrijorați, m-au întrebat dacă mizeriile publicate de Washington Post și atât de răspândite, ar putea duce la o punere sub semnul întrebării a rezultatului alegerilor. Răspunsul este nu, nu va avea loc o punere în discuție a alegerilor.

Renumărarea voturilor a fost oprită, ea îi permitea lui Donald Trump să fie mult prea vocal. Teza „Donald Trump – candidatul Moscovei” nu av duce la nimic. Câinii de la Washington Post, Barack Obama și Hillary Clinton vor găsi alt os de ros.

Ca într-un vechi proverb arab: câinii latră, caravana trece.

Există un președinte care i-a fost foarte mult de folos lui Putin în ultimii ani. Stă la Casa Albă până pe 20 ianuarie: a fost atât de tăvălit prin făină de Putin de opt ani încoace încât ar trebui să aibă acum culoarea făinii.

Există o candidată la președinție care i-a fost foarte de folos lui Putin și i-a cedat chiar și rezervele de uraniu american în schimbul unui cec gras. Se numește Hillary Clinton.