Nu era un împătimit al jocurilor de noroc, dar cel puțin o dată pe săptămână mergea să piardă timpul și banii prin cazinouri. Juca poker la pasiune, nu la câștig și chiar nu-i păsa dacă pleca acasă cu portofelul plin sau fără bani de taxi.

În seara cu pricina îl încerca un semtiment legitim de mândrie.Ultima mână îi adusese multe jetoane și toți oamenii din jurul meselor păreau să îl remarce. Chiar și ea, care până mai ieri îi părea de neatins, îl privea cu ochi binevoitori și blânzi. Deși își poticnea fiecare cuvânt în bâlbâieli fără înțeles, a reușit să o atragă într-un colț la un pahar de șampanie.

- Ai avut o seară bună! Felicitări.

- Da, mulțumesc. Se mai întâmplă.

- Hai, nu fi modest. Ești un jucător bun, te-am văzut.

- Da? Mulțumesc.

La tot ce ea îi spunea, reușise să răspundă cu da, mulțumesc. Se simțea ultimul imbecil și ar fi acceptat bucuros vreo 20 de palme care să îi redea vocabularul pierdut.

- Cred că e momentul să plecăm. Norocul nu te lovește de două ori. Mergem la tine să bem ceva?

- Da, mulțumesc, e o idee bună.

Au urcat într-un taxi și i s-a părut că ea cam strâmbă din nas la auzul adresei. Locuia, ce-i drept, la marginea unui cartier muncitoresc, dar blocul era nou. Parcare păzită, barieră cu telecomandă, uși cu cartele magnetice. Iar el era proprietar pe trei camere, decomandate, cu centrală proprie, fără credite sau datorii.

- Știi, am și eu o fantezie. Aș vreau să te văd dansând.

Ea l-a privit și a început să se dezbrace, fără cuvânt și fără nico emoție.

- Dacă ai pune și o muzică, ar fi perfect.

Scena era de o monotonie exasperantă – un individ ce se credea irezistibil și o domnișoară în chiloți, cam durdulie și apatică.

- Vine și muzica. N-am decât radio, dar te descurci tu.

Cum dracu se pricopsise cu țăranul ăsta care saliva și își freca șlițul pantalonilor obsesiv si continuu ? În lumina chioară a unui bec chinezesc îl vedea mare și chel, revărsat într-o canapea cu picioarele lăbărțate și mâini aspre și mari de neam prost.

- Mișcă-ți și tu fundul ăla că mă ia somnul.

Ea se simțea stoarsă ca o vită, ce n-are alte opțiuni decât să se supună și, uneori, să se revolte stupid lovind cu copita stăpânul ce nu știe să o prețuiască. Ce l-ar mai fi azvârlit pe fereastră.

Dar Dumnezeu drăguțul e mare și milostiv și, ori de câte ori are timp, își aruncă ochii spre noi, păcătoșii, întinzând frânghii imaginare de care ne agățăm cu disperare.

Un huruit îngrozitor a animat brutal scena penibilă de care tocmai vă povesteam.

- Paștele mamii lor de țevi! Le fac praf de data asta și sun și la poliție.

A deschis ușa balconului și s-a repezit violent în intuneric. Peretele exterior al blocului era brăzdat de trei burlane imense ce se cutremurau și gemeau ca o femeie speriată.

- Ce vrei să faci?

- Dă-mi telefonul de pe masă, vreau să filmez tot. În fiecare seară tuburile astea mă scot din minți.

Aici avea dreptate. Cele trei burlane zvâcneau de ziceai că sunt posedate, făcând imposibilă orice existență în spatele zidurilor. A apelat serviciul de urgență, reclamând o intervenție de urgență.

Nici nu trecuseră zece minute când s-a auzit soneria.

- Poliția, deschideți.

- Incredibil, ce rapizi ați fost.

- Subcomisar Teodorescu și Zidaru. Sunteți domnul Tăutu ?

- Eu sunt. Haideți să ne grăbim în balcon că poate se opresc.

Instantaneu, unul dintre polițiști l-a blocat imobilizându- l.

- S-a înregistrat un apel la 112 și s-a reclamat că a existat o tentativă de sinucidere.

- Stai domne, că eu am sunat.

- Deci recunoașteți că ați încercat să vă sinucideți ?

- Ești nebun, frate ? Lasă- mă să îți arăt tuburile că o iau razna. Și a dat din nou să iasă pe balcon

 - Vă rog să nu opuneți rezistență. Va trebui să vă imobilizăm și să vă escortăm la cea mai apropiată unitate medicală.

- Ești nebun? Acum mă arestezi la mine în casă? și iar încearcă să se agațe de ușa balconului.

- Domnișoară, sunteți martoră că inclusiv in timpul intervenției a avut două tentative de a se arunca. O să avem nevoie de declarația dumneavoastră.

- Sigur, cu drag. Confirm că și până să veniți a amenințat de două ori că se aruncă de la etaj. Abia l-am oprit.

- Fă, nebuno, ce dracu zici?

- Vedeți? E bolnav. Mi-a zis că mă omoară dacă vă spun ceva.