Ultima perioadă este marcată de promovarea pseudo-analiștilor și a pretinselor analize jurnalistice care sunt menite să scoată senzaționalul în prim plan.
Pseudoanaliștii scot aberații nesusținute de realitate, de fapte, fără nici o referință valabilă. Pretinsele analize jurnalistice au măcar o relaționare cu realitatea, chiar dacă ordinea de zi este „arta cu intenție”, respectiv orientarea analizei decupând doar elementele utile consacrării unei anumite teze prestabilite și ignorarea cu bună știință a argumentelor opuse, și în orice caz fuga după senzațional, audiență, vizibilitate.
Pe aceeași linie de gândire se situează teza înconjurării României de state cu orientare pro-rusă. Nu e de mirare faptul că, după alegerile din Republica Moldova și Bulgaria – unde au venit la conducerea statului președinți pro-ruși – senzația că am fost înconjurați și suntem presați de regimuri pro-ruse și-a făcut apariția în prim plan, cu presupuneri, interpretări, ceva argumente și multă emoție coletivă. Cum suntem și în campanie electorală, cu măcar 3 partide ce valorifică naționalismul cu diferite grade de pregnanță, am ajuns la impunerea senzației de izolare.
Este motivul pentru care ne-am propus să demitizăm nuanțând faptele și respingând concluziile produse în ultima săptămână. Și o facem foarte clar, de pe pozițiile analizei concrete a relațiilor internaționale curente și a gradului de influență al liderilor proaspăt aleși asupra politicilor propriilor state.
Ne puteți urmări și pe Google News
Astfel, în ceea ce privește statele din jurul României, vecinii direcți, Ungaria și Bulgaria rămân state membre UE și NATO. Cuprinse în sistemul de angajamente și acorduri internaționale, pentru ambele state formulele de reorientare sunt greu de realizat peste noapte, în nici un caz alegerea unui eventual președinte, chiar animat de dorința de a face o schimbare radicală, nu poate fi considerată definitorie și absolută. Ungaria a avut o înclinație a dialogului cu Rusia, Viktor Orban e membru al Clubului Valdai, pledoaria pentru încheierea scanțiunilor la adresa Rusiei este una constantă, dar Ungaria a votat la fel de constant, din februarie 2014 încoace, împreună cu toate statele europene și membre NATO, pentru menținerea sancțiunilor, la fel ca și Bulgaria. După anunțul privind dificultățile financiare ale Rusiei și imposibilitatea investiției la Pecs, în centrala atomoelectrică, Ungaria a părut mai degrabă interesată de banii chinezi decât de relația privilegiată cu Moscova.
Cât despre Bulgaria, noul președinte ales, Rumen Radev, este fost pilot de aviație, pregătit în SUA și a pledat pentru retragerea sancțiunilor și relații mai bune cu Rusia. Atât. În rest susține, chiar după alegeri, că nu există alternativă la UE și NATO pentru Bulgaria. Pledoaria și dorința unor relații bune cu Rusia nu alterează cu nimic orientarea strategică a Bulgariei. În ceea ce privește Ucraina, postura sa anti-rusă e cunoscută. Și va fi o constantă, pe termen mediu, cât timp Rusia i-a anexat o parte din teritoriu, Crimeea, și a generat agresiunea miltiară din Est, în Donbas. Sângele și războiul stau între Kiev și Moscova iar reconcilierea va fi extrem de dificilă.
Cât despre Serbia, ultimele evoluții de la Belgrad și Podgorica, cu tentative de lovitură de stat în Muntenegru și tentative de asasinare a celor doi premieri, muntenegrean și sârb, au creat dificultăți majore. O vizită rapidă a consilierului pentru Securitate națională rus Patrushev și extrădarea paramilitarilor și agenților ruși a închis un episod care e menit să încline fundamental balanța Serbiei spre Vest. Am asistat, practic, la o tentativă disperată de ingerință și detonare a cursului curent pro-occidental în Balcanii de Vest, iar eșecul amenință să încheie dramatic deschiderea Serbiei către Rusia și să introducă suspiciunea profundă în relațiile bilaterale.
Cât despre Republica Moldova, Igor Dodon e președinte pro-rus cu un Parlament și o majoritate pro-europeană. Își dorește alegeri anticipate, dar nu există certitudinea posibilității de a mișca ceva până-n noiembrie 2018. Mai mult, alegerile prezidențiale i-au creat un rival anti-sistem, anti-oligarh, Maia Sandu, care, bine acompaniată, sfătuită și pregătită, riscă să devină un principiu de putere important și de viitor, liderul opoziției, mai greu de atacat decât Vladimir Plahotniuc. Care oricum e o nucă tare de depășit de către Dodon, admițând că și-ar dori chiar să îl elimine pentru preluarea deplină a puterii.
De aceea nuanțele contează.
Recomandările noastre
