Cum a scăpat Mircea GEOANĂ dintr-un ATENTAT cu focuri de ARMĂ, trase de pe podul din OTOPENI

Cum a scăpat Mircea GEOANĂ dintr-un ATENTAT cu focuri de ARMĂ, trase de pe podul din OTOPENI

Era duminică seara, 8 noiembrie 2008. O echipă de campanie a PSD, condusă de Mircea Geoană, se întorcea în Bucureşti când dun senin a fost victim unei tentative de atentat.

A doua zi, circ mare în curtea PSD din Kiseleff. Au fost chemate poliţia şi presa să vadă urmele gloanţelor de pe autocarul de campanie. Ca şi în cazul asasinatului lui JFK, adevărul nu a ieşit la iveală nici până astăzi.

"S-a tras asupra maşinii de pe pod aproape de intrarea în Otopeni. Vizat a fost domnul preşedinte. Domnul Mircea Geoana a fost ţinta. Se vede după urmele lăsate pe parbriz", explica şoferul autocarului PSD poliţistului chemat în Kiseleff pentru a lua declaratii martorilor despre incidentul rutier petrecut cu o zi înainte.

"Era seară, aproape de ora şase. Ne întorceam din Prahova şi mergeam pe prima bandă cu viteza mică. Dupa Baloteşti, în apropierea podului de la Otopeni, s-au tras asupra noastră patru focuri. Nu am oprit imediat pentru că se trăgea asupra noastră cu arma. Geamul nu s-a spart pentru că aveam viteză mică. Domnul preşedinte stătea pe locul al treilea în partea dreaptă, el era vizat. Nu am văzut cine a tras pentru că eram atent la drum. În schimb, am observat că pe drum ne-au urmărit două maşini şi una a frânat înainte de incident. Nu i-am reţinut numărul", a fost declaraţia dată a doua zi de şoferul maşinii poliţistilor chemaţi de pesedişti să efectueze expertiza balistică.

"Probabil a fost un pistol cu aer comprimat", îşi dădeau cu părerea pesediştii strânşi în faţa sediului central al partidului ca să vadă dovada atentatului asupra liderului PSD.

Mircea Geoană spunea că exista posibilitatea ca echipa de campanie, care s-a deplasat în judeţul Prahova, să fi fost supravegheată, iar totul să fi fost un "act premeditat" al adversarilor politici.

Poliţia Ilfov a anunţat imediat că maşina PSD a fost supusă unei expertize balistice, traseologice şi chimice. La urmă, totul a fost tăcere.