SCANDAL între Ion Iliescu și soțul Alinei Gorghiu: ”E un INFATUAT”

SCANDAL între Ion Iliescu și soțul Alinei Gorghiu: ”E un INFATUAT”

Econonmistul Lucian Isar a afirmat că singurul proiect de țară din România, de după 1989, a fost implementat între anii 1990 – 1992 de către Ion Iliescu și Mugur Isărescu, după modelul Rusiei lui Putin. Totuși, Ion Iliescu susține că Isar nu înțelelge cum funcționează instituțiile în românia și că ignoră dreptul în crearea polarizării economice și sociale în țara noastră.

”În ultimii 26 de ani, România a avut un singur proiect de ţară, pus la punct şi implementat de gruparea Iliescu-Isărescu, în perioada '90-'92. Este acelaşi proiect de ţară de care au parte şi cei din Rusia şi a fost implementat de Elţîn, tot în perioada '90-'92. Nu e de mirare că bătrânii suferă în 2016”, a scris Lucian Isar, într-un editorial publicat în ”România Liberă” şi postat ulterior pe contul său de Facebook, potrivit news.ro.

Soțul Alinei Gorghiu este de părere că România trebuie să-și definească acum un nou proiect de țară, fundamental diferit de cel care a dus la la ”captura” statului româ, un stat în care instituțiile ”de forță” sunt controlate de persoane apropiate fostului președinte Iliescu.

”Exponenţii grupării Iliescu -Isărescu încă conduc instituţiile de forţă ale Statului Român: Nicolae Văcăroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constituţională, Mugur Isărescu, la BNR, Mişu Negritoiu, la ASF. Ion Iliescu este încă capabil să impună comisarul european din partea României, spre amuzamentul partenerilor strategici”, a exemplificat Isar influenţa pe care încă ar mai avea-o primul preşedinte al României postdecembriste.

Isar susține că forma de capitalism adoptată de către România la începutul anilor '90 a dus la pauperizarea populației și menținerea ei într-o stare de dependență față de lasa politică.

””România este o ţară bogată, ce a intrat în capitalism cu bani pe cont, dar modelul implementat şi crizele administrate artificial au ţinut lumea săracă, legată şi tentată să greşească (...) În România, modelul Iliescu-Isărescu a presupus menţinerea populaţiei la lucru doar patru zile pe săptămână şi să îi pensioneze înainte de limita de vreme, pentru a fi pensionari săraci, în sistemul de pensii pe bază de contributivitate. Modelul Iliescu-Isărescu a presupus menţinerea salariilor reduse în sănătate şi educaţie, pentru a facilita deprofesionalizarea şi exodul şi, desigur, sifonarea pe alte căi, oligarhice (ca să păstrăm denumirea asignată echivalenţilor din modelul Elţîn). În educaţie, modelul României a presupus şi mici pete de culoare, de tipul desfiinţării şcolilor profesionale şi inflaţia de diplome, pentru a fi siguri că revenirea este dificilă”, a afirmat Isar.

Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a reacționat pe blog, într-un text numit ”Reflecțiile unui infatuat”.

Redăm în totalitate textul fostului președinte.

”Regret că trebuie să folosesc această sintagmă, dar citind ceea ce scrie Lucian Isar pe site-ul său, nu se poate să nu-ți pui întrebări despre mobilul obsesiei în privința guvernatorului BNR, Mugur Isărescu,  pe care și-o cultivă și afișează cu obstinație domnul respectiv. Care, precum un copil ”silitor”, bagă degetele în ochii învățătorului, tot o fi remarcat, cât de bun ar fi el pentru postul de guvernator, după plecarea obiectului obsesiei sale. A fost remarcat, nicio grijă. Ei, și?

Cu toate astea spuse, sunt necesare câteva precizări, pentru că domnul Isar pare să nu fi trăit aceleași realități cu noi, ceilalți. Primo: nu e existat, nu există un proiect  de țară Iliescu-Isărescu. Eu, spre deosebire de domnul Isar, nu sunt bancher, deci nu operez cu instrumente ”totalitare”. Programul de transformare structurală a economiei românești este operă colectivă. La definirea lui au participat toate forțele politice, de stânga și de dreapta, și a avut drept obiectiv aderarea la UE. Consensul de la Snagov este realizat în 1995, semnat de TOATE partidele parlamentare la 21 iunie în acel an. Acel document era însoțit de o Strategie națională de pregătire a aderării la UE. După semnarea documentului a urmat depunerea de către România, la 22 iunie 1995, la Paris , a cererii de aderare la UE. Negocierile de Aderare au început ca urmare a deciziei summit-ului UE de la Copenhaga, în 1999.

Decizia strategică a României, a națiunii române, până la urmă, a fost de integrare europeană și euro-atlantică, și nu este rezultatul unui complot Iliescu-Isărescu. Da, BNR a fost parte a grupului de experți care a elaborat strategia de pregătire a aderării. Dar alături de ea au fost și Academia Română, și Universități, și personalități ale societății civile, specialiști români și străini, experți europeni. Viziunea domnului Isar despre acest proiect este primitivă și lipsită de orice fel de substanță.

Nu și-a propus nimeni sărăcirea românilor. Am spus, și nu o dată, că aderarea va avea niște costuri. Unele erau inerente trecerii de la economia planificată la economia de piață. Altele au fost consecința proastei guvernării și a obsesiei unora de a distruge tot ce a însemnat structurile productive din economia socialistă. Iar cei precum domnul Isar au oferit ideologia justificativă acestei distrugeri, rezumată în sloganul ”Jos comunismul!”.  Ei au justificat jaful din economie, distrugerea unor mari capacități industriale, desființarea unor multe locuri de muncă de înaltă calificare și bine plătite prin la fel de primitivul ”Statul este prost administrator, să-l alungăm din economie!” L-am alungat. Acum descoperă domnul Isar că această ideologie-la conceptualizarea căreia a participat, împreună cu partidul pe care îl conduce soția sa-a generat sărăcie și disperare socială? Și este atât de laș, încât să nu-și asume, alături de ceilalți care gândesc ca el, și la un moment dat au luat deciziile care au dus la prădarea averii publice?

Sunt mici salariile? Evident, da! Dar a uitat domnul Isar cum s-au împotrivit și se împotrivesc cei pe care PNL îi susține acum la guvernare, ideii de a mări salariul minim? Să-i reamintesc eu felul în care a fost modificat Codul Muncii, și care au fost consecințele acestei modificări?

Nu știe domnul Isar că acum peste 93% din PIB ul României este format în sistemul privat? Scrie undeva în proiectele de dezvoltare durabilă,  la elaborarea cărora am participat eu și oamenii cu care am lucrat, că partea care revine salariilor în PIB trebuie să fie sub 40%, cea mai mică din UE? Poate demonstra asta? Dacă nu, este, cum spuneam, un infatuat, util unei cauze false, aceea de a justifica faptul că, urmând o ideologie vulgar neo-liberală, România a ajuns într-o fundătură? Din care nu vrea să iasă politic, și apelează la minciuna ”guvernului tehnocrat”, aducând grave atingeri funcționării democratice a societății, și agravând polarizarea economică și socială.

Urâtă a ajuns dezbaterea publică din România. ”Greaua moștenire”  ține loc de explicații pentru orice. Nu vreau să insist. Un lucru este sigur: eu, și alături de mine cei care au condus România în timpul mandatelor mele de președinte al României, am ales să construim consens în legătură cu marile obiective ale interesului național. Și așa am putut adera la UE și la NATO. Ceilalți au adoptat abordarea conflictuală. Cu rezultatele pe care le vedem acum. Dacă domnul Isar ar avea un dram de onestitate, ar recunoaște măcar asta.

PS: din articolul domnului Isar răzbate o îngrijorătoare necunoaștere a felului în care este organizată, instituțional, țara asta, și cum funcționează ea. Citez: ”Exponenții grupării Iliescu -Isărescu încă conduc instituțiile de forță ale Statului Român: Nicolae Văcăroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constituțională, Mugur Isărescu, la BNR, Mișu Negritoiu, la ASF. Ion Iliescu este încă capabil să impună comisarul european din partea României, spre amuzamentul partenerilor strategici.”

Dacă face un ușor efort de memorie, domnul Isar ar reveni în realitatea ordinii constituționale a României, în care instituțiile de forță sunt Armata, Poliția, serviciile de informații. Și, dacă tot crede că acelea pe care le-a înșirat acolo sunt de forță, nu cumva a uitat una, extrem de iubită de întreprinzătorii și contribuabilii români, mă refer la ANAF? Sau sunt ”dușmani buni”, și dușmani răi”?

Cât privește amuzamentul ”partenerilor strategici”, nu contest, el există. Dar pe cu totul alte teme decât aceea a pretinsei mele capacități de a numi comisari europeni. Să zicem despre confuzia și despre incapacitatea noastră de a genera proiecte, ca membru al UE și al NATO. Ca atare, cu toată modestia de care sunt capabil, dacă am această capacitate, de a influența lucrurile la Bruxelles, nu crede domnul Isar că este o greșeală impardonabilă ca ea să nu fie folosită pentru binele României?”