Ca jurnalist și de televiziune am luat interviuri la zeci de persoane și personalități. Dincolo de ceea ce se vede la televizor, un interviu poate fi pentru un jurnalist o plăcere sau o corvoadă.

Din acest punct de vedere, îmi amintesc cu încîntare de interviurile luate lui Traian Băsescu, cel mai bun interlocutor pe care l-am avut vreodată (pot scrie un studiu despre felul diabolic în care Traian Băsescu face față oricărei întrebări, fie aceasta și incomodă), lui Crin Antonescu (unul dintre puținii noștri politicieni cu viziune asupra lumii), lui Victor Ponta (după ce a picat din funcții), Elenei Udrea ( cînd n-a fost obosită), Elenei Băsescu.

Îmi amintesc însă cu spaimă și de interviuri după care am simțit nevoia să dorm două zile în șir, atît de mare a fost consumul de nervi la aceste interviuri,  pe parcursul cărora mă întrebam neliniștit de ce nu se mai termină.

N-o să uit în veci interviul cu fosta soție a lui Călin Popescu Tăriceanu, de pe vremea cînd acesta era premier. Pentru fiecare interviu mă pregătesc minuțios. Înainte de a dialoga cu președintele sirian Assad, am văzut pe Internet toate interviurile date de el televiziunilor străine, astfel că știam, de exemplu, că nu va răspunde în veci la întrebarea cum a cunoscut-o pe nevastă-sa.

După ce citesc cam tot ce a apărut despre viitorul interlocutor, îmi pregătesc un număr de întrebări. Pe parcursul interviului apar noi și noi întrebări, din răspunsurile interlocutorului. Există riscul să uiți întrebările pregătite dinainte. De aceea, eu le bat la calculator și le țin în față pe parcursul interviului. Pentru fosta doamnă Tăriceanu pregătisem 30 de întrebări. Socoteam că pe parcursul unei ore abia dacă voi reuși să dau gata 10. Spre uluirea mea, după un sfert de oră, epuizasem toate întrebările. La toate doamna răspunsese cu da și nu.

Interlocutorul laconic nu e însă cea mai mare pacoste pentru un autor de interviuri. Pentru mine cel puțin cea mai mare pacoste e interlocutorul care vorbește fără să spună nimic. Unii fac asta pentru că n-au o gîndire originală, alții pentru a o scălda. Din acest punct de vedere, pentru mine cel puțin pe primul loc se situează Ion Iliescu, iar pe locul al doilea, Mircea Geoană.

Cel puțin pînă  joi seara. De joi seara, pe primul și pe al doilea loc îl pun pe Dacian Cioloș. Joi seara, am citit interviul acordat de Dacian Cioloș lui Dan Tapalagă și Cristian Pantazi de la Hotnews.

Nu știu cum s-au simțit ei după acest interviu. Eu în locul lor m-aș fi simțit atît de disperat c-am pierdut timpul, încît aș fi luat-o prin București pe unde aș fi văzut cu ochii numai să mă duc cît mai departe și cît mai repede de locul interviului.

Una din marile probleme intens discutate în ultima vreme e cea despre relația dintre Dacian Cioloș și PNL. Această relație ar fi clară dacă am ști ce va face Dacian Cioloș în campania electorală a PNL.

Cei doi jurnaliști l-au întrebat asta. A avut loc următorul dialog, halucinant prin insitențele jurnaliștilor de a afla ceva și prin strădaniile lui Dacian Cioloș de a nu spune nimic:

„Dan Tapalaga: Campaniile electorale sunt despre emotie, mai putin despre ratiune, din pacate. Veti merge la mitingurile electorale, de pilda la cel anuntat de PNL? Dacian Ciolos: Nu stiu, o sa vad care e scopul, care sunt obiectivele unei astfel de intalniri. E normal sa existe locuri in care sa transmiti niste mesaje oamenilor. Am spus insa ca, nefiind candidat la alegeri, nu o sa particip la campania electorala ca un politician candidat, insa mi se pare normal sa folosesc anumite instrumente pentru a putea transmite mesaje sau pentru a raspunde la anumite intrebari.

Dan Tapalaga: Deci inteleg ca raspunsul e da, la unele mitinguri veti merge? Dacian Ciolos: O sa evit sa ma implic in campania electorala. Campania e a partidelor si cred ca e important sa existe aceasta delimitare. Nu vreau sa las ambiguitate in atitudinea mea. Vreau sa fiu sincer, direct, sa fac ce spun si nu altceva si sa nu fac anumite compromisuri doar de dragul cuiva sau unui mod de-a face lucrurile. Haideti sa facem asta pentru ca asa se face. Eu cred ca e important sa facem lucrurile asa cum le simtitm. Deci o sa vad in functie de cazuri, dar, de principiu, nu intentionez sa ma implic in campanie, cu atat mai mult cu cat mai trebuie sa guvernam, mai avem lucruri de facut pana la sfarsitul mandatului acestui guvern.”

Reprezentînd opinia publică, cei doi jurnaliști vor să afle un lucru simplu. Dacă Dacian Cioloș va participa sau nu la mitingurile electorale ale PNL. Întrebarea cere un răspuns  clar : Da, voi participa sau, nu, nu voi participa, n-am ce căuta ca premier al unui Guvern tehnocrat la un miting electoral.

Dvs ce-ați înțeles din cele două răspunsuri ale lui Dacian Cioloș date în urma unor întrebări care mărturisesc  intenția omenească de a afla totuși un răspuns precis ?

Vine vorba despre  o altă problemă intens dezbătută în ultimul timp: Dacă Dacian Cioloș va intra sau nu într-un partid. Are loc următorul dialog :

„Cristian Pantazi: Va tenteaza ca dupa alegeri sa intrati intr-un partid? Dacian Ciolos: Nu mi-am pus problema si n-o sa intru intr-un partid de dragul de a intra. Trebuie sa simt aceasta adeziune la un grup, la o structura care are anumite obiective, e un instrument care sa ma ajute sa-mi duc la indeplinire niste obiective alaturi de altii. Dar nu o sa fac lucrul acesta pentru a avea o functie.

Dan Tapalaga: Cand veti lua o decizie in sensul asta? Dacian Ciolos: Cand va veni vremea. Nu vreau sa discutam in jurul acestui subiect pentru ca nu cred ca acesta e obiectul discutiei acum si ce-i intereseaza pe oameni. ”

Dvs ce-ați înțeles? Va intra Dacian Cioloș într-un partid? Din cîte se vede Dacian Cioloș e moartea interviului  nu numai prin enorma disponibilitate de a vorbi fără a spune nimic, dar și prin capacitatea- unică în  felul ei în vremurile politice din urmă- de a se contrazice cu deplină seninătate de la un cuvînt la altul.

Despre Codruța Kovesi are loc următorul dialog :

”Cristian Pantazi: Cum vedeti dumneavoastra ce i se intampla doamnei Kovesi – scandalul cucuveaua mov, acuzatiile de plagiat, acuzatiile de prietenie cu Sebastian Ghita? Dacian Ciolos: Le vad cu tristete, pentru ca doamna Kovesi este o persoana angajata in a face ca o institutie, parte a sistemului judiciar, sa functioneze. O institutie care a obtinut si obtine rezultate. O persoana pe care o vad verticala si ferma in aplicarea unor principii si a unor valori. Ar fi pacat ca functionarea unei astfel de institutii sa fie afectata de atacuri la persoana, pe care unii, probabil in disperare de cauza, le pun in scena.

Cristian Pantazi: Este o campanie mediatica? Dacian Ciolos: Nu stiu, dumneavoastra vedeti altceva? Eu vad ceea ce mi se prezinta. Nu cunosc detaliile, nu am timp sa ma uit la televizor, dar vad o campanie disperata.”

Să reamintim că în spațiul public i-au fost aduse Codruței Kovesi acuzații precise, unele dintre ele luînd forma unor sesizări adresate unor instituții: cea despre plagiat, adresată CNATDCU, cea despre măsluirea Raportului Comisiei tehnice, adresate Parchetului General.

Dacian Cioloș e premierul României. Campania de publicitate (îl vom vinde ca pe popcorn, zicea bătrînul Kennedy despre fiul său, John Kennedy) face mare caz de verticalitatea lui Dacian Cioloș.

Se vede din aceste răspunsuri altceva decît ploconirea în fața Codruței Kovesi ?

S-o luăm pe îndelete :

1. În cea mai deplină trezie a minții (era prea de dimineață să credem că băuse), Dacian Cioloș susține că vede acuzațiile cu tristețe, deoarece Codruța Kovesi e angajată în buna funcționare a unei instituții din sistemul judiciar.  Sînt false acuzațiile de plagiat și de dat în bărci cu Sebastian Ghiță din simplul fapt că Codruța Kovesi e șefa DNA?
2. Acuzațiile, etichetate drept atacuri la persoană – despre Plagiat a făcut o sesizare o prestigioasă organizație universitară! sînt indentificate periculos cu puneri la îndoială ale DNA.
3. Pe Codruța Kovesi Dacian Cioloș o vede verticală și fermă în aplicarea unor principii. Acuzațiile le vede însă drept o campanie disperată. Asta deși n-are timp să se uite la televizor, unde se prezintă acuzațiile.

Ați priceput ? Dacian Cioloș n-are timp să se uite la televizor pentru a vedea ce acuzații se aduc Codruței Kovesi. Asta deoarece el e ocupat să se uite la Codruța Kovesi!