Consiliul Județean Călărași şi Spitalul Județean de Urgență Călărași au redactat și transmis astăzi către Ministerul Sănătății și Ministerul Educației, „Memorandumul de la Călărași – cu degetul pe rană!”, pentru a fi aprobat în completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată.

Memorandumul a fost redactat, potrivit unui comunicat de presă, “ca urmare a problemelor curente ce afectează sistemul medical din România, în contextul în care migrația medicilor români și a asistenților medicali constituie o problemă vitală pentru statul român și în urma dezbaterilor susținute în cadrul Conferinței Naționale „Hemoragia sistemului medical din România – de ce ne pleacă medicii”, desfășurată pe data de 16 septembrie 2016, în sala de ședințe a Consiliului Județean Călărași”. Redăm integral Memoradumul:

„Memorandumul de la Călărași – cu degetul pe rană”!

Ca urmare:

• A plecării unui număr foarte mare de studenți mediciniști  pentru a lucra în străinătate chiar și înainte de a începe un rezidențiat în România;
• A plecării din țară a personalului medical înalt calificat și totodată a lipsei de perspectivă privind întoarcerea acestora;
• A legislației   greoaie privind accesul medicilor în țările non-UE de a primi dreptul de liberă practică pentru a profesa în România;
• A pierderii anuale a unui număr mare de medici tineri, dintre cei mai competitivi, datorită plecării acestora pentru a lucra în afara țării;
• A condițiilor improprii de lucru din spitalele de stat;
• A accesului dificil al pacienților la medicamente și asistență medicală de calitate;
• A siguranței scăzute împotriva infecțiilor intraspitalicești;
• A nivelului ridicat al birocrației în cadrul Ministerului Sănătății și Colegiului Medicilor;
• A salariilor mici ale medicilor și asistenților medicali;
• A unei legi a salarizării incorecte, medicii trebuie să fie plătiți la fel indiferent de spitalul în care lucrează, atâta timp cât realizează aceeași muncă;
• A numărului mare de studenți școlarizați de stat comparativ cu numărul mic de posturi disponibilie în cadrul spitalelor;
• A distribuirii incorecte a banilor  pentru consumabilele dintr-un spital;
• A decontărilor incorecte a serviciilor medicale de înaltă performanță: ex. Intervenția de bypass;
• A necunoașterii statisticilor pe patologii pentru a se putea stabili în mod corect o strategie de cost per pacient, mai exact a lipsei registrelor naționale;
• A lipsei unei strategii coerente privind atragerea, menținerea și repartiția uniformă a forței de muncă în domeniul sanitar;
• A absenței unui mecanism central de control al protocoalelor spitalului și armonizarea lor cu ghidurile precum și cu protocoalele spitalelor de grad superior sau cu cele ale altor spitale colaboratoare, face ca în multe situații medicul de gardă să rezolve probleme administrative de transfer al pacienților sau alte probleme care în mod normal ar trebui să se rezolve automat fără pierdere de timp prețios;
• A distribuirii incorecte a medicilor în funcție de responsabilitățile pe care le au;
• A lipsei cooperării Profesorilor universitari medici cu tinerii medici;
• A lipsei noilor categorii de personal, ex: există asistente medicale comunitare, dar nu există normare;
• A lipsei unei strategii în domeniul sănătății care să fie ancorată în actualitate;
• A degradării statutului medicului din România, mai exact a respectului față de medic;
• A lipsei garantării integrității fizice a medicului - nu există legislație care să protejeze medicul în fața unui atac fizic din partea unui pacient;
• A dificultăților de raportare în sistemul DRG (Diagnostic + proceduri) care îngreunează foarte mult activitatea medicală, în condițiile în care numărul de cadre medicale este mic, proporțional cu numărul de pacienți care nu scade niciodată;
• A absenței unei comunicării adecvate a corpului profesional al medicilor cu populația;
• A situațiilor frecvente în care medicii sunt  obligați să efectueze anumite servicii pentru care nu sunt calificați depășindu-și astfel competențele și asumându-și astfel în nume propriu anumite riscuri;
• A lipsei inițiativei legislative care să permită primăriilor din teritoriul unui spital să contribuie la bugetul spitalului;
• A absenței unei delimitări clare între culpa datorată medicilor și deficiențele de sistem (absența medicamentelor, materialelor și mijloacelor de diagnosticare);
• A procedurilor complicate din cabinetul medicilor de familie; 
• A lipsei repartiției corespunzătoare a medicilor pe diferitele lor specialități în teritoriu;
• A lipsei formelor legale de angajare a medicilor rezidenți în spitale după terminarea  rezidențiatului;
• A deficitului de medici pediatrii datorat lipsei unei facultăți de PEDIATRIE;
• A lipsei medicilor de familie în orașele mai mici;
• A lipsei unui venit adecvat pentru cabinetele medicilor de familie: un cabinet cu sub 1800 asigurați pe listă nu poate funcționa, în țară sunt peste 30% cabinete sub acest număr. Pentru a avea un venit cât de cât normal, medicii trebuie să facă reduceri la funcționarea lui. Asta înseamnă cabinete care nu corespund, care nu oferă mai nimic dacât un stetoscop și un tensiometru. Acest fapt conduce către o calitate slabă a actului medical la nivelul asistenței medicale primare.

Ținând cont de toate problemele menționate mai sus, se solicită implementarea următoarelor măsuri pe termen scurt, dar și a unora pe termen mediu și lung:

1. În ceea ce privește dreptul de liberă practică:

Trimiterea diplomelor și actelor doveditoare de către medicii din alte țări se impune a fi făcută online, urmând ca la prima vizită în România solicitantul să prezinte originalele pentru confirmare;

Acordarea dreptului de liberă practică să fie făcut în regim de urgență de la prima vizită a cetățeanului străin în România, (imaginați-vă  cât de inconfortabil ar fi pentru un medic din India, de exemplu, să vină cu actele în România și să fie rechemat peste trei luni  pentru a le completa);

În cazul în care se consideră că un medic non-UE trebuie să efectueze o parte din rezidențiat în vederea echivalării studiilor, această perioadă  de studiu se impune a fi făcută în spitalul angajator și nu în marile universități din centrele universitare în care sunt deja mulți rezidenți sau medici specialiști.  Ex. în Anglia actele se trimit online, după care urmează o programare exactă a vizitei, moment în care medicul se prezintă cu actele originale, care sunt autentificate pe loc. Tot atunci are loc și plata cotizației anuale, dar și acordarea imediată a dreptului de liberă practică. Practic, medicul iese de la prima audiență cu dreptul de liberă practică emis.

Medicilor care au drept de lucru în Marea Britanie, de exemplu, sau în  altă țară membră a Uniunii Europene, să  le fie automat recunoscut dreptul de liberă practică în România, să devină automat membrii în Colegiul Medicilor din România, fără formalități suplimentare;

Medicii din țările non-UE  care se angajează medici la un anumit spital din România, în condițiile legii, în cazul în care părăsesc unitatea angajatoare să piardă și dreptul de ședere în spațiul european, sau cel puțin dreptul de liberă practică în România.

2. Medicii rezidenți trebuie să facă un stagiu obligatoriu în spitalele județene cu o durată minimă de 2 ani;
3. Serviciul de gardă trebuie să fie de 12 ore urmat de liber obligatoriu de 12 ore;
4. Reînființarea facultăților de Pediatrie;

Medicii pediatri, absolvenți ai facultății de pediatrie, admiși la concursul de rezidențiat, care au făcut stagiul de 3 ani și în urma examenului de specialitate au primit titlul de specialist medicină generală-pediatrie și au o experiență de peste 5 ani în serviciile de urgențe pediatrice și/sau în unitățile cu paturi, ar trebui să primească echivalarea ca medic specialist pediatru fără a mai fi necesară efectuarea integrală a rezidențiatului, după modelul propus pentru medicii din afara spațiului Comunitar.

5. Recalibrarea rezidențiatelor și Universităților, în sensul că se impune implementarea unei politici sănătoase de personal, astfel încât necesarul de cadre medicale să fie evaluat corect ținând cont de numărul celor care părăsesc sistemul, prin urmare se impune ca numărul locurilor scoase la concursul de admitere în Universitățile de Medicină să fie în acord cu necesarul de medici; scoaterea posturilor la concurs astfel incât la terminarea rezidențiatului medicii să fie ajutați să se angajeze la spitale cu deficit de personal și să fie descurajată rămânerea lor în marile centre universitare fără post (așa cum se intamplă în prezent); cei care fac rezidențiat pe post, sa facă cel puțin ultimii doi ani la unitatea plătitoare, în caz contrar, aceștia vor pierde  dreptul de a absolvi rezidențiatul. Există și varianta ca aceștia sa facă un rezidențiat mai lung, de exemplu, în Irlanda, durata rezidențiatului pe post prin admitere fără examen este dublă față de durata unui rezidențiat obișnuit în centrul universitar obținut prin concurs. Rezolvarea situației posturilor medicale după terminarea rezidențiatului, prin scoaterea la concurs a posturilor, dar și prin posibilitatea dată conducerii spitalelor cu deficit de personal de a angaja medici fără concurs;
6. Promovarea unor inițiative legislative: de apărare a medicilor; a unora care să permită administrațiilor publice locale să dea din bugetul lor către Spitalele Județene pe care le au în subordine, bani pentru salariile medicilor, prime de instalare a medicilor, plata cu ora, plata chiriilor medicilor etc.; a unora care să permită primăriilor din teritoriul unui spital să contribuie la bugetul spitalului; existența unei legislații de apărare a libertății medicului astfel încât acesta să nu mai fie pus în situația în care să iși depășească competența și implicit să suporte consecințele; asigurarea cadrului legislativ de dezvoltare și implementare a sistemului de telemedicină în toate specialitățile în care acest sistem se pretează: infarct miocardic, accident vascular cerebral, radiodiagnostic, etc.;
7. Legea salarizării ar trebui să revină la prevederile conform cărora medicii ar trebui plătiți la fel indiferent de spitalul la care lucrează atâta timp cât fac același lucru;
8. Îmbunătățirea calității actului medical;
9. Implementarea unei strategii coerente în domeniul resurselor umane din sistemul sanitar;
10. Valoarea reală a unui grup DRG  trebuie să fie în concordanță cu ghidurile de practică pentru fiecare tip de boală aprobate de Ministerul Sănătății și cu protocoalele rezultate din ghiduri și aplicate în fiecare spital. Conform acestor ghiduri și protocoale de practică se poate stabili o valoare medie reală a costurilor pentru fiecare grup DRG;
11. Implementarea unor ghiduri și protocoale care să genereze o finanțare corectă și care să limiteze pierderile din buget; Protocoale implementate la nivel național în toate spitalele de stat;
12. Măsuri pentru integritatea fizică a medicului;
13. O bună guvernare astfel încât statul să asigure finanțare spitalelor și cadrelor medicale;
14. Atragerea de medici din Republica Moldova mai ales în contextul actual în care se pune un deosebit accent pe bunele relații cu această țară. Posibilitatea completării locurilor vacante prin aducerea de medici din India, de exemplu, trebuie luată în calcul, acolo existând  personal medical calificat  de foarte bună calitate, unii având chiar drept de muncă în UK, dar care nu își găsesc de lucru în acea țară.
15. Debirocratizarea sistemului medical;
16. Revizuirea  protocolului de transfer interspitalicesc;
17. Restabilirea respectului față de medic;
18. Repartiția uniformă a medicilor în intreaga țară, nu numai în marile centre universitare;
19. Cursuri obligatorii de comunicare pentru medici, acțiune ce poate reduce și numărul acuzațiilor aduse medicilor.

De asemenea, va rugăm să țineți cont în deciziile de elaborare a normelor în ceea ce privește angajarea de personal medical în zonele defavorizate de ghidurile de bună practică și recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.

Unul dintre semnatarii acestui memorandum și inițiatorul organizării Conferinței Naționale de la Călărași din data de 16 septembrie 2016, Conf. Univ. Dr. Laurențiu Belușică, Directorul Medical al Spitalului Județean de Urgență Călărași vă informează cu privire la dorința acestuia de a se implica și de a face parte din comitetul care va redacta normele de aplicare ale Ordonanței de Urgență din data de 31 august 2016,  emisă de Ministerul Sănătății pentru completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată.

Semnatarii acestui memorandum își rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acțiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică.