Refugiați „de frica războiului”, imigranții primiți de Merkel își fac concediile acasă pe banii contribuabililor, iar autoritățile germane nu pot face nimic.

Au fugit din Siria, Irak sau Afganistan, invocând ororile războiului sau persecuțiile la care susțineau că erau supuși acolo. Pentru a sensibiliza opinia publică occidentală, presa și clasa politică în majoritatea lor au insistat pe aspectul dramatic al poveștilor personale ale unora dintre imigranți.

Însă publicația germană Die Welt dezvăluie o situație absolut halucinantă, care răstoarnă toată perspectiva crizei imigranților: mulți dintre aceștia revin în țările de unde susțin că au fost nevoiți să fugă, pentru a-și petrece... concediile.

Aceasta, în condițiile în care statele care primesc imigranți le recomandă propriilor cetățeni să evite cu totul deplasarea în țările de origine ale acestora.

Lăsând deoparte faptul că acești „refugiați” își plătesc vacanțele din alocațiile statului german pentru a le asigura un nivel de trai decent, lucrul cel mai scandalos este că dorința imigranților de a reveni în țările lor de origine readuce în discuție pericolul pe care aceștia îl invocă pentru a li se acorda dreptul de azil.

Oficiul Federal pentru Imigrație și Refugiați (BAMF) a reacționat la dezvăluirile făcute de Die Welt:

„Dacă este vorba de o călătorie de agrement, aceasta arată că refugiatul nu are de ce să se teamă de persecuții.”

Ceea ce ar trebui în mod normal să repună în discuție statutul de refugiat.

Însă situația este mult mai complicată, în Germania imigranții având dreptul de a părăsi țara pentru maximum 21 de zile, însă nu au nici un fel de obligație să raporteze care este destinația aleasă.

Așa după cum arată Die Welt, chiar dacă agenția federală pentru angajări ar fi la curent cu o circulație însăre și dinspre zonele considerate periculoase, ea nu ar avea dreptul să folosească această informație și nici măcar să o comunice autorităților în drept, dat fiind că este invocată „protecția datelor personale”.

Așa se face că, în realitate, „refugiații” sunt liberi să plece în vacanțe unde doresc, fără a da socoteală cuiva, pe banii contribuabililor germani.

Pe de altă parte, „refugiații” care pretind că sunt victime ale persecuțiilor, odată ajunși în țara care le oferă adăpost încep ei înșiși să aibă un comportament tiranic față de colegii lor creștini.

În taberele de primire, sunt tot mai frecvente cazurile în care imigranții creștini devin victime ale refugiaților musulmani. O anchetă realizată în Germania arată că din 231 de creștini sirieni, irakieni și afgani intervievați, 204 au spus că au fost victimele insultelor, amenințărilor sau agresiunilor fizice ale colocatarilor musulmani.

Iar asociația care a realizat ancheta susține că acesta nu ar fi decât vârful aisbergului, informează La Croix. Este reprodusă declarația lui Mehdi Davud, un refugiat iranian și convertit la protestantism în primăvară.

„În Iran, m-ar fi ucis pentru că am îndrăznit să-mi schimb religia.”

Însă, în Berlin, în inima Europei Occidentale, se simte chiar mai în nesiguranță decât acasă. De aceea, a preferat să plece din tabăra de refugiați.