Cu crengi. Banda albă, zisă şi continuă, interzice depăşirea.

I-a venit în ajutor, puțin mai înainte, discul întruchipînd un vehicul care vrea să strecoare  pe lîngă un altul, dar nu poate, deoarece nu-l lasă dunga roşie.

Chiar dacă ţi-ar trece prin cap să nesocoteşti codul rutier, tot n-ai putea depăşi, deoarece şoseaua face aici o curbă lungă înainte de a se înfige într-un sens giratoriu.

Cîrdul de maşini, născut pentru că depăşirea e imposibilă, se întinde pe o lungime de un kilometru.

În faţă, ca şi cum ar conduce maşinile aşezate în cîrnaţ viu colorat, se vede un atelaj bizar:

Un tractoraş harnic, pufăitor, prevăzut cu roţi uriaşe, trage după sine o platformă încărcată cu crengi. Crengile depăşesc straşnic lăţimea benzii de circulaţie.

Admiţînd că te-ai încumeta să-l  depăşeşti, rişti să-ţi zgîrîi ferestrele din dreapta.

Pe tractoraş stau căţăraţi, precum ciorchinele alcătuit de viespile tăbărîte pe o creangă înflorită, zece inşi veseli că nu merg pe jos. Trei dintre ei s-au aşezat pe capota sub care duduie motorul, deşi tabla fierbinte le frige fundurile. Alţi patru stau în picioare la spatele tractoristului, un flăcău vînjos, purtînd un tricou de marinar din Baltica, deşi întîmplarea se petrece în Subcarpaţii de Curbură.

 

Cele 101 puncte negre. O luăm pe şoseaua care leagă B. de S., sugerată de săgeata unui panou căruia îi lipsește vîrful, putrezit de ploi.

Inspectoratul Judeţean de Poliţie şi-a tras şi el un Facebook.

Pe Facebook-ul scris de nepoata comandantului adjunct, absolventă a unei Facultăţi de PR prin corespondenţă, şoseaua e trecută ca avînd 101 puncte negre.

Prin puncte negre se înţeleg locurile de pe şosea în care au avut loc mai mult de 25 de accidente mortale.

De la B. la S. sunt 50 de kilometri.

101 puncte negre înseamnă că din jumătate în jumătate de kilometru putem fi victimele unui accident mortal.

După depăşirea Panoului care ne avertizează pe ce şosea periculoasă am luat-o, oprim maşina şi ne privim adînc în ochi.

E un moment asemănător celui trăit de o echipă de terorişti kamikaze înainte de a pleca spre locurile în care se vor detona centurile cu grenade în mijlocul unei mulţimi de necredincioşi.

Totuşi, trebuie să ajungem pe această şosea la S.

Ar mai fi o variantă, prin Urziceni.

Ar însemna însă vreo sută şi ceva de kilometri în plus.

Prin ce de defineşte un punct negru de pe şosea în viziunea IJP?

Prin curbe scurte, cu vizibilitate redusă, prin carosabil văluros sau cu porţiuni pe care se pot ivi pe neaşteptate dintr-un pîlc de copaci, vaci lipsite de conştiinţă civică.

Convinşi că vor sfîrşi aici, înainte de a intra în S., pornim cu maşina.

Vedem deja benzile galbene ale televiziunilor de ştiri luînd foc sub Breaking-news-uri:

Tragedie  pe şosea!

Imagini şocante în direct!

Ce spun numerologii.

Din loc în loc, panouri uriaşe, cît jumătate de perete de bloc, avertizează că acolo au murit, după ce un TIR a intrat într-un automobil, cinci persoane, ocupanţii maşinii mici.

Pentru a fi mai convingător, Panoul înfăţişează un TIR de proporţiile unui deal subcarpatic strivind o maşină  de mărimea unui gîndac de bucătărie.

Un alt panou, dintr-un alt loc, surprinde un automobil intrat într-o cireadă de vaci.

Vacile n-au păţit nimic. Prin urmare, îşi pot permite să întoarcă spre privitor ochi nedumeriţi de ceea ce s-a întîmplat.

Pasagerii nu-şi pot permite acest lucru.

Se presupune că sunt morţi.

Crucea Sfîntului Andrei. Supunîndu-se în chip absolut Codului rutier, maşinile opresc pînă la îngheţarea roţilor.

Crucea Sfîntului Andrei!

Semn de circulaţie – deşi pe vremea Sfîntului cu pricina cel mai iute mijloc de transport era asinul –, care obligă la oprirea absolută a maşinii la trecerea de nivel de cale ferată fără barieră.

Încălcarea Codului Rutier la acest capitol se lasă cu suspendarea Permisului.

Brrr!

Că ţi-l suspendă n-ar fi nimic.

Altceva te face să păleşti numai la gîndul că ţi-l vor suspenda:

Ca să-l iei, trebuie să dai din nou testele teoretice.

Să te pui cu burta pe carte în privinţa Codului Rutier!

E ca şi cum ar trebui să înveţi pe de rost,  pentru un examen,    Istoria Republicii romane cu toţi ştabii şi ştăbuţii ei!

Două şine se văd de aici, din maşină, traversînd Şoseaua judeţeană.

Numai că ele, după ce ajung  într-o parte şi-n alta a Şoselei, nu mai supravieţuiesc.

Şi-n dreapta şi-n stînga, la un metru de la  marginea şoselei, la intrarea în buruieni nu mai e nici urmă de cale ferată.

Scoasă din reţeaua SNCFR cu zece ani în urmă, calea ferată a pierdut mai întîi şinele, furate de ţigani pentru a fi vîndute ca fier vechi şi, mai apoi, traversele, luate de cei din Orăşel pentru a face focul pe timp de iarnă.

De o parte şi de alta a celor două şine, asfaltul e mîncat de ploi.

Trecerea de nivel e mai sus decît Şoseaua.

După ce pornesc sau mai precis, după ce şoferul, potrivit Codului rutier, se uită în dreapta şi-n stînga, pentru a se asigura că nu vine nici un tren, maşinile înaintează încet, urcînd şi coborînd prudente.

De aceea, de o parte şi de alta a simbolului de cale ferată, se formează cozi de sute de metri.