Scoțienii sunt furioși și supărați pe englezii și galezii care vor să îi scoată din UE și caută disperați o soluție pe cont propriu

Ceremoniile de absolvire și înmânare a diplomelor la Universitatea din Stirling, în Scoția, sunt, de obicei, desprinse de tumultul vieții cotidiene. Cancelarul universitații laudă dinamismul acestei instituții tinere – veche de doar 50 de ani – iar foștii studenți sunt îndemnați să mențină legătura cu locul în care au studiat.

„L-am visat pe Donald Trump”

Dar, anul acesta, nici universitarii scoțieni nu au putut evita șocul provocat de referendumul pentru ieșirea din UE. „Ce poți să mai faci cu o națiune care s-a umilit pe sine însăși?”, a spus Alan Simpson, fost președinte al Curții Universității din Stirling (consiliul de etică), cel care a ținut discursul de închidere al ceremoniei de absolvire. Simpson, un inginer care supervizează mari lucrări de infrastructură, a povestit, într-o tăcere înghețată, cum s-au retras investitorii chinezi dintr-un mare proiect de dezvoltare a aeroportului Heathrow după ce au aflat care este rezultatul referendumului din Marea Britanie.

„Singura certitudine este incertitudinea”, a încheiat el, în aplauzele puternice ale asistenței.

Ca să mai destindă atmosfera, cancelarul universității a concluzionat: „Noaptea trecută l-am visat pe Donald Trump, e clar că trebuie să iau o vacanță”.

În timp ce plecam de la Universitate, în autobuz am primit ziarul local gratuit, Metro, ziar care nu își ascundea bucuria după ce echipa de fotbal a Angliei a luat bătaie de la Islanda: „Trei lei (simbolul Angliei), umiliți de hamsiile islandeze”.

Se vor continuatorii Marii Britanii

Scoția caută acum o soluție prin care să evite să fie târâtă în Brexit împreună cu Anglia și Țara Galilor. Nicola Sturgeon, primul-ministru al Scoției (first minister), tatonează deja la Bruxelles șansele ca această regiune să devină independentă acceptată în UE fără să mai treacă prin complicatele și prelungitele negocieri de aderare.

Comentatori serioși discută posibilitatea ca Scoția să devină continuatoarea Marii Britanii în UE.

Chiar dacă oficialii europeni au tratat-o cu răceală pe Nicola Sturgeon, cei peste 60.000 de străini care muncesc în Scoția se simt ceva mai confortabil în atmosfera liberală și pro-europeană de aici. „Cu adevărat rău este în jurul Londrei, unde s-a votat masiv pentru Brexit, străinii sunt agresați în autobuz, iar polonezii au primit scrisori de amenințare în cutiile poștale”, mi-a spus un tânăr polonez din Poznan, care lucra la o cafenea de pe marginea unui loch (lac) din Highlandsul scoțian. Câteva zeci de mile mai la nord, tot în Highlands, la un inn (un mic hotel) de pe marginea unui alt loch care părea la capătul lumii, am dat peste un maghiar din Harghita. Era vizibil încântat că poate vorbi română, ne-a adus o supă de cartofi fantastică, dar când am vrut să discutăm politică a avut un zâmbet de filosof optimist și a spus: „E țara lor, fac ce vor cu ea”.