Neputinţa şi nevoile au copleşit-o pe Maria Gădescu, o femeie din comuna Dragomirești (Dâmbovița). Timp de 21 de ani, ea a fost îngrijită permanent de mama sa, după ce, în urma unui accident teribil, s-a ales cu coloana vertebrală fracturată. După decesul mamei însă, greutăţile vieţii şi datoriile au căzut pe umerii firavi ai Mariei

„Am fost la spital, că m-am opărit cu o oală cu ciorbă. Noroc că nu simt nimic, că sunt paralizată de la mijloc în jos”, ne-a explicat Maria după ce a văzut apelurile noastre telefonice repetate. Riscul de care se teme este să nu se infecteze, mai ales că este imună la durere pe jumătate de corp.

Un necaz nu vine singur

Încă de pe vremea când Maria era copil, mama ei a fugit de acasă din cauza bătăilor şi agresiunilor soţului. „Arunca cu toporul după ea şi mi-a ciuntit mie urechea”, povesteşte Maria Gădescu agresiunile tatălui său.

Refugiată în comuna Dragomireşti din Dâmboviţa, mama sa a reuşit să cumpere o căsuţă „fără baie şi bucătărie”, spune ea. Un timp, mama ei a trăit liniştită, muncind la CAP şi încercând să facă economii pentru o bucătărie şi o baie. Liniștea i-a fost spulberată când nişte cunoscuţi i-au transmis să se ducă în comuna Cobia să o aducă acasă pe fiica ei, care suferise un accident de muncă. Maria își amintește de acele clipe cu lacrimi în ochi: „Am fost căsătorită 10 ani şi am muncit doar patru ani. Eram vânzătoare la un magazin de pâine, iar într-o zi un rastel de inox, plin cu franzele, a căzut pe mine şi mi-a fracturat coloana. Am rămas paralizată de la brâu în jos”.

Abandonată de bărbat

Când verdictul me dicilor a fost definitiv, Maria a primit o altă lovitură. „Soţul meu m-a plantat în poartă şi mi-a spus să mă duc la mama, că el nu are nevoie de o oloagă în casă”, relatează Maria. Mai întâi, au fost scoase pragurile de la uşi, astfel încât Maria să aibă cât mai puţine dificultăţi de deplasare. Necesitatea unei băi devenea tot mai acută. Cele două femei au făcut împrumuturi la Casa de Ajutor Reciproc, dar şi la alte instituţii financiare, care practică dobânzi mari. Anul acesta, în Postul Paştelui, mama sa a decedat, iar Maria a rămas singură și cu toate datoriile pe cap.

Încolţită de datorii

Ea nu acceptă să plece din „bătătura ei”, chiar dacă viaţa i-ar fi mai uşoară la un azil. Acum are 57 de ani şi 48 de kg. Îşi mai face singură de mâncare, chiar şi spală cu ligheanul în braţe. A plătit o vecină să-i sădească nişte răsaduri, dar creşte şi vreo cinci găini. „Casa, bucătăria şi baia neterminată au nevoie de reparaţii, dar nu am bani să le fac. Mai am datorii de aproape 6.000 de lei”, spune Maria. În plus, casa este încă pe numele mamei sale, iar bani pentru succesiune nu are. Nici dacă ar vrea să o vândă ca să-şi plătească datoriile nu ar putea. La toate acestea, se adaugă neputinţa de a se deplasa singură.

Strigăt de ajutor

„Dacă sunt oameni buni, care ar vrea să mă ajute cu bani, îi rog să-mi trimită prin poştă, că mi-e greu să mă deplasez la bancă singură. Adresa mea este: strada Principală nr. 9, comuna Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa, pe numele Maria Gădescu. Contul este la Raiffeisen Bank RO76RZBR0000060010412557 şi telefon 0761850753”, ne-a spus Maria.