La 22.59 – incendiul din 30 octombrie fusese provocat la 22.32 - de la camera de gardă a Spitalului s-a sunat la 112. O doamnă spune: „Deja au venit arși grav! 60? Nu am unde! Nu am capacitate!”

Stenograma apelului făcut la 112 de la telefonul gărzii Spitalului Bagdasar Arseni. O femeie, doctoriță, sună și spune că deja nu mai are unde și cum să trateze răniții. Era ora 22.59, la 27 de minute după ce izbucnise incendiul din clubul Colectiv, din seara de 30 octombrie 2015. Am ezitat înainte de a publica acest transcript, mai ales pentru că în ultimul timp se manifestă un apetit public de a devora medicina de stat. Aici nu e cazul de așa ceva, ci de simț practic, manifestat la rece, în condițiile unui stres la care Bucureștiul nu mai fusese supus niciodată.

„Bună seara! Bagdasarul sunt!”

La ora 22.59, la 27 de minute de la declanșarea incendiului, se sună la serviciul de urgență 112 de pe telefonul fix al camerei de gardă a Spitalului Bagdasar Arseni. La acea oră, 112 era efectiv invadat de mesaje care cereau insistent tot mai multe salvări, pentru că răniții, muribunzii și morții erau încă pe asfalt. Acest apel era total diferit.

Operator 1: 112, ce urgență aveți?

Doamnă: Bună seara! Bagdasarul sunt! Vreau și eu la SMURD, la coordonare, urgent!

Operator 1: Rămâneți la telefon, vă rog! Se transferă apelul.

Operator 2: Bună seara! Spuneți!

Doamnă: Bună seara! Bagdasarul sunt! Am o mare rugăminte! Am înțeles că undeva (întreabă pe o altă persoană, de lângă ea: Unde e clubul ăsta? n.n.)

Operator 2: Da, spunețimi, am incendiu mare, spuneți, vă rog!

Doamnă: E, asta e! Incendiul ăla mare...

Nu am capacitate!

De aici discuția devine halucinantă. Greu de digerat, dacă o parcurgi pur și simplu, fără să ții cont de situația de atunci, de secundele care contau, de faptul că o persoană arsă nu trebuie doar „găzduită”, e nevoie de îngrijiri, paturi, medici, asistente.

E greu de înțeles dacă faci abstracție de faptul că numărul răniților abia se contura, pe când toți cei implicați în operațiunea de salvare știau cât de restrâns e numărul celor care pot primi îngrijiri cum scrie la carte. Dincolo de toate aceste lucruri e doar gargară politică.

La acea oră, 22.59, era strigătul de disperare al unei camere de gardă că nu poate face față. Reiau:

Doamnă: E, asta e! Incendiul ăla mare, să nu mi-i trimiteți pe toți aici! Trimiteți-i la Steaua că nu am cu ce să-i primesc aici! Nu am nici...

Operator 2: Câte locuri aveți doamna doctor? Se poate să 60 de...

Doamnă: Deja au venit arși grav! 60? Nu am unde, nu am capacitate!

Operator 1: Eu vă cred, dar nu vi-i trimit pe toți! În Floreasca au ajuns 5 de intubat! Deci credeți-mă, e jale!

Discuția se întrerupe brusc. La 22.59 deja nimeni nu mai avea timp de amabilități. Fiecare avea altceva de făcut.

Spitalul Bagdasar a primit 24 de arși grav în noaptea tragediei

Câteva cifre sunt necesare pentru a înțelege starea de spirit din acea noapte.

● Repartizarea răniților grav s-a făcut în viteza cerută de fluxul mare de victime sortate pe teren de salvări.

● Cei mai mulți au ajuns la Floreasca, 50. l Pe locul al doilea, a fost spitalul de arși, cu 33 de răniți.

● Bagdasar Arseni a primit – mult peste capacitatea sa – 24 de răniți grav, situându-se pe locul al treilea din Capitală, din punctul de vedere al primirii răniților.

● Pe același loc a fost și Spitalul Universitar, tot cu 24 de victime.

La 23.16: „Sunt 9 persoane întinse pe jos și ambulanțele nu mai fac față!”

În prima oră de la producerea catastrofei, ambulanțele resuscitau, luau răniți, îi lăsau la spitale și se întorceau. La ora 23.16 – la 42 de minute de la primul apel – un bărbat sună la 112. Domn: Avem nevoie de încă o ambulanță în față la Colectiv, pentru că sunt încă 8-9 persoane întinse pe jos!

Operator: Deci spuneți-mi unde, noi am trimis ambulanțe acolo!

Domn: Suntem în piața Bucur! E vorba de piața din fața fabricii Pionierul.

Operator: Piața Bucur! Și sunteți mai multe persoane acolo?

Domn: Sunt 9 persoane întinse pe jos și ambulanțele nu mai fac față! De aceea ar fi nevoie de una în plus!

Operator: Noi am trimis toate ambulanțele pe care le-am avut!

Domn: Majoritatea au plecat și cele care au rămas sunt pline de oameni de care au grijă!

Operator: Păi da, acum se duc și trebuie să se întoarcă, trebuie să-i ducem pe oameni la spital și ne întoarcem!