Sindicaliștii îl detestă și i-au aruncat ouă și roșii în cap, revistele i-au pus chipul pe copertă și au titrat: „Dinamita”. El însuși se laudă, comparându-se cu eroina secolului al 15-lea, Ioana D”Arc. Faceți cunoștină cu viitor lider socialist al Franței!

Se numește Emmanuel Macron, are 38 de ani și este actualul ministru al Economiei, un tehnocrat, „copil-minune”, fost bancher la Rothschild & Co., cel care a cristalizat speranțele, temerile și furia celor care protestează de câteva săptămâni față de noua Lege a muncii adoptată de guvern.

Cu procente mari în sondajele de opinie, Macron și-a creat propria mișcare politică, En Marche!, pe care mulți o consideră o campanie menită să verifice dacă ar fi bine sau nu să-l înlocuiască pe actualul președinte Francois Hollande, ca și candidat socialist la prezidențialele de anul viitor, scrie New York Times.

Ministrul și susținătorii săi evită să răspundă clar la întrebarea dacă va candida sau nu. Dar o întrebare cel puțin la fel de importantă este dacă Macron are abilitățile politice necesare pentru a face pentru socialiști ceea ce a făcut Bill Clinton, de pildă, pentru democrații din SUA sau Tony Blair pentru laburiștii din Marea Britanie: să înnoiască partidul și să-l mute mai spre centrul eșicherului politic pentru a putea face față provocărilor economice.

Având în vedere lipsa de popularitate a lui Hollande, Macron are, cu siguranță, o cale deschisă, chiar dacă criticii săi, în special cei de stânga, îl consideră nepotrivit cu modelul francez al protecției sociale.

Pe la spatele lui, colegii din guvernul socialist bârfesc despre ambiția lui foarte mare. Mulți îl consideră un interlop capitalist, un trădător al idealurilor socialiste și o amenințare pentru baza tradițională de alegători ai partidului, din rândul muncitorilor francezi.

Luni, militanții din sindicatul CGT l-au întâmpinat pe tânărul ministru cu ouă (unul a aterizat chiar în părul său!) și su strigat sloganuri denigratoare, în suburbia controlată de comuniști Mountreuil, spunându-i „să dispară”.

Pe de altă parte, Macron se află în sondaje mult deasupra șefului său, Hollande, a cărui realegere în funcție în 2017 este tot mai puțin credibilă. Macron este prieten cu confederațiile de business și favoritul presei de dreapta din Franșa, fiind aplaudat în aceeași măsură când a spus într-un interviu, anul trecut: „Avem nevoie de tinerii francezi care vor să devină miliardari”.

Într-o vizită recentă în orașul industrial Valenciennes, Macron părea în campanie electorală. Poliția a blocat centrul orașului, de teama unor proteste. La un centru de pregătire, ucenicii abia așteoptau să-și facă un selfie cu el. Iar el le-a pus întrebări, ca un candidat, despre speranțele și așteptările lor. „Ceea ce contează pentru mine este să inspir încredere din nou”, i-a spus Macron unui muncitor care vorbea cu nemulțumire despre schimbarea legii muncii, într-o fabrică de saltele,  aducând în discuție o temă importantă pentru viitorul Franței.

Pentru socialiștii cu greutate, el este prea nerăbdător să țină șecții politicienilor mai în vârstă și vrea să „reintroducă mobilitatea pe piața muncii”, după cum a scris într-un articol, anul trecut, dar și să „pună capăt culturii de a plăti managerii mai mult”.

De altfel, aliații săi și potențialii donatori fac presiuni pentru ca Emmanuel Macron să își anunțe candidatura la alegerile prezidențiale, existând dubii în legătură cu asta, scrie Financial Times. Gérard Collomb, primarul din Lyon, o figură importantă a Partidului Socialist, a declarat, miercuri, că ministrul ar fi „în mod natural” candidatul stângii anul viitor, dacă popularitatea scăzută a lui Hollande nu se îmbunătățește.

„Daca până în decembrie, Hollande e tot la 14-15% în sondaje și Macron la 28-30%, atunci e evident că el va fi candidatul”, a spus Collomb, lider important social-democrat.