Fără îndoială, noul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, îşi dă seama că situaţia din sistemul de stat de sănătate nu mai poate continua aşa cum este acum, dar măsurile pe care le propune nu vor rezolva mai nimic.
Nu îmi doresc să fiu un ziarist care anunţă doar dezastre, dar intenţia lui Voiculescu de a „schimba contractul de managament” este ca şi cum ai tratata o infecţie în faza terminală cu aspirină. Nu ştiu cum de mai supravieţuieşte în România mitul „managerilor competenţi” numiţi de stat, după ce am mers din dezastru în dezastru. Pur şi simplu acest stat român, în următorii ani (zeci de ani), nu va avea nici un interes să selecteze manageri competenţi.
În 2011, la presiunea Băncii Mondiale, guvernul Boc a emis o ordonanţă de urgenţă privind guvernanţa corporatistă în companiile de stat. A fost însoţită de un mare entuziasm, iar presa scria că se va termina cu jaful şi va domni transparenţa. Nu s-a întâmplat nimic. Guvernul Boc nu a avut timp să o aplice (şi vrut), iar guvernul Ponta, după câteva declaraţii propagandistice, a umplut consiliile de administraţie cu clientela PSD. Un exemplu: conducerea Portului Constanţa, invadată de oamenii lui Mazăre. Alt exemplu: Complexul Energetic Oltenia. A venit guvernul tehnocrat şi, prin februarie 2016, promitea că va aduce manageri profesionişti la 25 de companii, printre care Transelectrica şi Apele Minerale. Nu s-a mai auzit nimic. La CNADNR, unde dezastrul este vizibil cu ochiul liber, avem un director interimar împrumutat de la Metrorex, unde a fost pus de PSD.
În ceea ce priveşte planurile lui Vlad Voiculescu, de a numi manageri competenţi în spitalele de stat, ele sunt o utopie. Până va finaliza noile proceduri, până va organiza noi concursuri, trec alegerile parlamentare, iar viitorul guvern va fi politic (şi fiindcă mai am o doză de optimism nu spun de pe acum că va fi guvern PSD) şi va face exact ceea ce au făcut toţi până acum: îşi va numi clientela la conducerea spitalelor de stat. Şi dacă, în varianta optimistă, va schimba câţiva directori corupţi şi va numi oameni buni, va fi prea puţin. Mai devreme sau mai târziu, un guvern politic îi va rade - îmi cer scuze că sunt atât de optimist.
Problema fundamentală a acestui guvern este că nu a avut curaj. Iar acum este sub tir şi dinspre un PSD tot mai înfumurat, şi dinspre cei care doreau reforme profunde. Miniştrii s-au comportat ca nişte excelenţi analişti, dar care n-au nici un instrument pentru a schimba ceva. Nu pot să-l uit pe ministrul Muncii, Dragoş Pîslaru, explicând la Pro Tv ce efecte dezastruoase au pensiile speciale şi concluzionând că nu va face nimic.
Vlad Voiculescu înţelege ce se întâmplă şi face un sfert de pas. Cel mai slab şi cel mai ineficient posibil, dar sună bine. De ce sunt furios şi nemulţumit pe ceea ce face acest ministru? Pentru că acum era momentul unor schimbări de substanţă, dar îl ratăm. În urmă cu trei zile, un sondaj IMAS arăta că încrederea în spitalele de stat este la doar 35%, în timp ce 66% din cei chestionaţi au încredere în spitalele private. Corupţia este principala problemă, spun 20% din repondeţi, şi doar 12% vorbesc despre salariile mici. Există, cred eu, o masă critică – nu unanimitate, aşa ceva nu va exista niciodată – care realizează că sistemul de stat este problema. Toate scandalurile de după Colectiv au arătat corupţia generalizată de aici, iar mare parte din public a înţeles că nu există un stat providenţial, un tătuc bun care gestionează cinstit şi competent resursele. Ce putea face acest ministru al Sănătăţii? Dacă nu are curajul Ralucăi Prună şi nu poate impune ordonanţe de urgenţă, putea aduce în discuţia publică un proiect de reformă. Ce ar fi să încerce o privatizare- pilot, chiar la Spitalul de Oftalmologie din Bucureşti, care şi aşa era administrat de directoarea Pop ca propria moşie? Nu mai are nimeni curaj în ţara asta să ceară ca banii colectaţi pentru sistemul de sănătate să fie administraţi de structuri private, iar asiguraţii să-şi poată alege casa de asigurări? Chiar atât de tare i-a speriat Raed Arafat pe toţi?
În 2007 sau 2008 am scris că trecerea unor spitale în subordinea autorităţilor locale nu va face decât să mute sistemul corupt dintr-o parte în alta şi să majoreze procentul şpăgii. Mi-aş dori ca măcar acum să fiu fals profet: dacă la Spitalul de Oftalmologie doar schimbăm directoarea, nu reuşim decât să schimbăm reţeta de sifonare a banilor.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
