De la partener strategic, Rusia devine „o provocare strategică” în documentele UE | PULSUL PLANETEI

Luni, 30 iunie, a fost dată publicităţii explicit formula care va caracteriza relaţia UE cu Rusia în viitoarea Strategie de Securitate Globală a UE, primul document strategic după documentul Solana din 2003.

 După spusele diplomaţilor care lucrează la documentul ce va fi prezentat Consiliului European peste o lună, Strategia va fi doar salutată de reprezentanţii statelor membre, nu susţinută, cu atât mai puţin aprobată, rămânând un document asumat de Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă, Securitate şi Apărare al UE.

Potrivit formulelor publicate de Euractiv, UE a depăşit definitiv formula de „Partener strategic” pentru Rusia, aşa cum fusese denumită chiar de doamna Mogherini, în septembrie 2014, nu va adopta nici varianta de adversar sau inamic, ci doar pe cea de provocarea strategică la adresa securităţii europene. Limbajul e menit să elimine formulele ce ar putea irita unii membri, precum ideea că Rusia este agresor în Ucraina.

În rest, abordarea rămâne în liniile calificărilor înregistrate pe parcursul anului 2014-2015 după anexarea Crimeii, aşa cum au fost relevate de către ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier: „nerecunoaşterea legitimităţii anexării Crimeii”, „destabilizarea situaţiei din Estul Ucrainei de către Moscova e inacceptabilă”, „Nu putem ignora sau accepta încălcarea flagrantă a dreptului internaţional prin anexarea Crimeii şi destabilitarea Estului Ucrainei”.

Trucul pe care gospodinele nu-l împărtășesc nimănui. Te scutește de la un mare efort

Vreme crâncenă în ziua alegerilor. Estimările ANM pentru duminică

De altfel, UE a adoptat la 14 martie, în cadrul Consiliului Afaceri Externe, cele cinci principii fundamentale ale politicii UE faţă de Rusia: nevoia de implementare completă a acordurilor de la Minsk şi nerecunoaşterea anexării Crimeii de către Rusia; întărirea relaţiilor cu partenerii estici şi cu cei din Asia Centrală; creşterea rezilienţei interne a UE în domeniile securităţii energetice, ameninţărilor hibride şi comunicării strategice – formula diplomatică de numire a războiului informaţional; angajarea selectivă a Rusiei pe teme de politică externă şi în alte domenii de interes efectiv pentru UE; susţinerea societăţii civile ruse, angajarea şi investirea în contactele de la om la om, în special la nivelul tineretului.

Ultima controversă vine de la propunerea de recunoaştere a Rusiei chiar ca „stat agresor în Ucraina”. Formula este compatibilă cu principiile evocate, dar este respinsă ca formă de un număr de ţări membre. Însă un impact şi mai important pare să-l aibă, pe linia acestei dezvoltări, vizita acceptată de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, la Sankt Petersburg, în 16 iunie, integrată de administraţia de la Bruxelles la principiul angajării selective a Rusiei, deşi e considerată de numeroase state, inclusiv de către SUA, drept o tentativă de scoatere din izolare a Rusiei.

Precedentele au fost multe, inclusiv vizita lui Serghei Lavrov la Budapesta, săptămâna trecută, şi a lui Vladimir Putin la Atena, ca să vorbim despre cele mai recente. Angajarea lui Putin şi construcţia unei legitimităţi a reuniunilor pe care le organizează, prin prezenţa unor lideri de prim plan europeni, poate da instrumente de propagandă puternice Moscovei şi avantaje electorale lui Putin, în momentul în care agresiunile în Estul Ucrainei se amplifică, ca şi cantităţile de armament şi trupe dislocate de Rusia peste graniţa comună în Donbas. Mai mult, insistenţa de a participa la reuniunea din Rusia, contestată de state membri şi chiar de membri în stafful lui Juncker, ar putea duce la o şubrezire a poziţiei de blocaj şi acceptarea în contrapartidă a formulării legată de agresiunea Rusiei la adresa Ucrainei.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.