Sîmbătă, 30 aprilie 2016, România politică a mai înregistrat o premieră postdecembristă: Un membru al Guvernului, Vlad Alexandrescu, a dat publicității o Scrisoare în care își atacă mai mulți colegi. O Scrisoare cu vădite note de Denunț. Nu la DNA, ci la GDS!

Atacul se întemeiază pe convingerea autorului că e un diamant grămada de rahat care e Guvernul Cioloș. Din cauza acestui rahat, el, Diamantul, nu poate străluci în splendoarea sa orbitoare.

N-am pomenit pînă acum în anii postdecembriști ca un ministru să-și atace colegii și nu oricum, ci acuzîndu-i că au încercat să-i blocheze reformele drept răspuns la cinstea și integritatea sa. Cînd Vlad Alexandrescu invoca mărețele sale reforme din Cultură, mă întrebam ce dracu ar putea fi aceste reforme, știind că pentru ivirea lui Mihai Eminescu n-a fost nevoie de nici un ministru reformator și mai ales că în ultimii ani n-am prea auzit vorbindu-se de necesitatea unor reforme în Cultură. Scrisoarea, adresată GDS, din care face parte Ministrul, ne lămurește ce înseamnă Reformele cu care se fudulește Vlad Alexandrescu. În marea majoritate a instituțiilor de Cultură au fost schimbați directorii, în urma unor concursuri cu jurii alcătuite din membrii Grupului care l-a propulsat pe Vlad Alexandrescu în fruntea ministerului.

Pentru a justifica din plin alintarea de premieră, Scrisoarea conține și alte noutăți:

A fost adresată GDS și nu opiniei publice, premierului, Președintelui sau măcar Parlamentului. Lucru explicabil! Pentru Vlad Alexandrescu singura instanță față de care răspunde nu e Poporul Român, ci GDS. Scrisoarea a fost dată publicității în Sîmbăta Mare, convenită de toți politicienii drept ziua unui armistițiu în bătăliile politice. Vlad Alexandrescu încalcă grosolan o salutară tradiție postdecembristă.

Gestul de sîmbătă, 30 aprilie 2016, se înscrie într-un șir de noutăți aduse de Vlad Alexandrescu în postdecembrism:

E primul demnitar care provoacă o agitație de stradă la anunțul că va demisiona. Scrisoarea către GDS, alegerea GDS drept instanță de judecată ne lămuresc ce i-a mînat în luptă pe protestatari. Una dintre manifestante e angajata unei reviste particulare care a primit subvenție de la ministerul Culturii, deși aparține unui cunoscut mogul media. Directorul revistei e însă GDS-ist și Intelectual de-al lui Băsescu din fosta Rețea ICR. E primul demnitar postdecembrist care pune drept condiție ca să demisioneze desemnarea unei persoane anume drept ministru al Culturii. Premiera constă în identificarea unui minister cu un Cneazul decide cine îi va urma la conducerea cnezatului.

Conținutul Scrisorii i-a făcut pe unii jurnaliști să vorbească de canibalizarea Guvernului. Da, o parte a Guvernul se bate cu cealaltă parte.

Nu e vorba însă de o canibalizare. E vorba de un război pe față între cele două grupări din Guvern: Gruparea SIE și Gruparea SRI. Demiterea sau, mă rog, tentativa de demitere a lui Vlad Alexandrescu a stîrnit furia SIE, Serviciu ale cărui interese- inclusiv financiare, precum Afacerea Cumințenia Pămîntului – le slujește cu sîrg Vlad Alexandrescu. Asta explică pe de o parte șovăiala lui Dacian Cioloș în a-l demite pe ministru, iar pe de alta, surprinzătoarea intervenție a lui Klaus Iohannis împotriva lui Vlad Alexandrescu. Miniștrii atacați violent în Scrisoarea GDS-istului Vlad Alexandrescu sunt suspectați de a fi sprijiniți de SRI. Ipoteza că a fi vorba de un Război SIE-SRI e confirmată de intervenția lui Traian Băsescu în apărarea lui Vlad Alexandrescu.

A fost prilejul de a ne a aminti că, în timp ce face SRI cu ou și cu oțet, Traian Băsescu zice despre SIE doar după ce și-a uns buzele cu miere. Scrisoarea lui Vlad Alexandrescu, echivalentă unui denunț la GDS împotriva colegilor săi de Guvern, ne semnalează un adevăr:

Războiul declarat fățiș de acuzațiile Codruței Kovesi, avîndu-și principala cauză în amestecul SIE în Afacerea Spionarea șefei DNA, continuă, așadar, și în zilele de Paști. Ca dovadă că Serviciile n-au nici un Dumnezeu!

Articol publicat inițial pe cristoiublog.ro.