Gazprom faţă cu concurenţa: primul vas cu LNG american a ajuns în Europa | PULSUL PLANETEI

Piaţa produselor petroliere şi a gazului natural e în prăbuşire totală.

 Guvernul Medvedev a luat deja în considerare varianta optimistă de 40 de dolari barilul de petrol şi pe cea pesimistă, 25 de dolari barilul. Acordurile la nivelul OPEC-Rusia au capotat, iar tentativa de a limita căderea preţului petrolului prin îngheţarea producţiei pare imposibilă, odată ce intrarea Iranului pe piaţă reclamă pentru acesta recâştigarea pieţei, deci, aşa cum a anunţat deja, nici un rabat de la cotele stabilite pentru el în cadrul OPEC. Pe acest motiv, şi statele Golfului au profitat pentru a respinge înţelegerea, şi aşa conservatoare, de limitare a extracţiei de petrol la nivelul lunii ianuarie. Deja Arabia Saudită a contraatacat prin amplificarea extracţiei de petrol, mutare făcută special pentru a-şi marca piaţa şi a evita ca petrolul iranian să-i ia locul în relaţiile cu vreun client.

Situaţia este dramatică pentru Federaţia Rusă, apoi pentru Venezuela, aflată în pragul exploziei, în fine pentru statele Asiei Centrale, şi nu în ultimul rând chiar pentru statele Golfului. Mai grav, e o situaţie complicată pentru toate proiectele de infrastructură petrolieră, asta deoarece costul petrolului nu justifică investiţiile în infrastructura nouă. Peste toate, iată că şi SUA revin pe piaţa europeană după 40 de ani de interdicţie a exporturilor de petrol şi gaze către Europa, odată ce, conform prognozelor, în 2017, americanii vor deveni exportator net de gaze datorită gazelor şi petrolului de şist. Deci o nouă intrare pe piaţă, menită să reducă şi mai mult preţul odată ce producătorii sunt mult mai activi decât consumatorii, care deja se îndreaptă spre eficienţă energetică şi spre schimbarea generaţiei energetice de la hidrocarburi la energie verde şi energie electrică.

Astfel, primul transportor de gaze naturale lichefiate din SUA a plecat spre Europa: potrivit The Wall Street Journal, nava vine din Louisiana şi are ca destinație Portugalia. SUA a început să exporte gazele sale încă din luna februarie, când compania Cheniere Energy a început transportul maritim spre Brazilia. Cheniere a semnat contracte pe termen lung cu o serie de companii europene, inclusiv BG Group și Gas Natural din Spania. Şi tot de la Cheniere a cumpărat primul transport pentru Europa și compania portugheză Galp Energia. Potrivit surselor ziarului, nava va sosi în Portugalia la sfârșitul lunii aprilie.

Eroul care a salvat omenirea de la un război nuclear. În câteva secunde a luat o decizie crucială

Scăpați de calvarul perdelelor șifonate, după spălare. Vă ia câteva secunde

Gazul american poate zdruncina din temelii piața europeană, cu efecte pentru o lungă perioadă de timp. Gaze naturale din Statele Unite ar putea provoca un război al prețurilor, care, la rândul său, va duce la prețuri mai mici pentru consumatori. Unul dintre principalii competitori pentru gazul american este compania rusă Gazprom. Acum, monopolul din Rusia livrează aproximativ o treime din gazele necesare europenilor. Germania îşi asigură jumătate din necesarul de gaz din Rusia, iar din Italia – un sfert. Furnizori importanți de gaze în regiune sunt Norvegia, Algeria și Orientul Mijlociu.

În acest context, Rusia ar fi forțată să reducă prețurile pentru consumatorii europeni. Anterior, Gazprom a anunțat că nu va porni războiul prețurilor, dar dacă prețul GNL-ului american va scădea, compania va încerca să își reducă costurile. Gazprom susţine că are spațiu de a reduce prețurile la gaz la jumătate, pentru a-şi menţine piaţa, potrivit RIA Novosti. Pe de altă parte, potrivit Wall Street Journal, gazul furnizat de SUA în Europa ar putea costa 4,3 dolari un milion de unități termice britanice (MMBtu), sub preţul gazului rusesc, vândut astăzi cu 5,8 dolari, în medie, în Europa. Experții nu exclud că Rusia ar putea reduce prețul până la chiar 3 dolari.

Competiţia este excelentă pentru consumatori, pe de altă parte afectează fundamental investiţiile. Până la găsirea unui punct de echilibru în acest război, părerile sunt împărţite: unii vorbesc despre încheierea erei petrolului, în maximum 10 ani, astfel că statele petroliere vând cât mai pot vinde la orice preţ, alţii vorbesc despre o criză a investiţiilor şi o criză bancară datorată susţinerii proiectelor mari de infrastructură din sectorul petrolier, care va împinge lumea spre o nouă criză economică. Următorul an va fi crucial în a sublinia direcţia de evoluţie a economiei lumii.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.