În urmă cu mai bine de trei decenii, fumul gros care se împrăștia din furnalele Combinatului Siderurgic Hunedoara, în care transpirau mii de muncitori, a pârjolit copacii. Piersicii de pe Revoluției s-au încăpățânat să reziste
„Când înfloresc copacii ăştia, e semn clar că a venit primăvara. Eu nu mă iau după calendar, nici după bobocii ori ghioceii care se vând de 1 sau 8 martie, ci am ca reper momentul în care strada asta devine roz. Atunci încep să schimb şi loturile de haine de prin dulapurile de-acasă”, recunoaşte, râzând, Aurora Costa (48 de ani), în timp ce se plimbă pe „Strada roz”, din Hunedoara, botezată așa după florile piersicilor ornamentali, plantați cu 30 de ani în urmă.
„Venim aici pentru că n-am mai văzut aşa ceva, şi circulăm destul de mult prin ţară. Da, copaci cu flori roz mai sunt, însă niciunde nu domină tot locul respectiv”, se minunează Adriana Popa (37 de ani), din Deva. „Dacă-i primăvară și n-ai pe Facebook nicio poză cu strada asta, înseamnă că nu ești hunedorean adevărat”, mărturiseşte Raul (15 ani), un pic timid pentru că, de fapt, a fost „prins” la plimbare cu prima lui iubită.
Început greu de stabilit exact
Nimeni dintre actualii angajaţi ai Primăriei Hunedoara nu-şi mai aduce aminte când au fost plantaţi cei peste 100 de piersici ornamentali de pe strada Revoluției. Directorul tehnic, Ladislau Demeter, îşi aminteşte că pomii erau deja plantați în 1993, când s-a angajat el în instituţia amintită: „Erau mici, doar vreo doi-trei metri aveau. Îmi amintesc că au fost aduşi de la Centrul de Cercetare Pomicolă Geoagiu. Dacă vreunul se usca, automat era plantat altul în locul său. Din doi în doi ani, încă din 1993, s-au tot făcut tăieri de corectare a coronamentului, astfel încât să nu crească prea mult nici în înălţime şi să deranjeze cablurile de curent, şi nici în lăţime, să nu deranjeze traficul pietonal ori rutier. După 1993, s-au mai plantat astfel de arbori în oraș, de ordinul sutelor cred, însă doar pe strada Revoluției s-a reușit amplasarea lor și de-o parte, și de alta”. Ioan Marcu, fost primar al oraşului între 1990 şi 1992, spune că piersicii ornamentali de pe strada Revoluţiei au fost plantați înainte de 1989. Nu știe însă sigur anul.
Plan: cel puțin 30.000 de puieți pe an
Hunedoara se numără acum printre puţinele oraşe din ţară care respectă normele europene privind suprafaţa minimă de zonă verde pe cap de locuitor. În calculul acesteia intră şi coronamentul copacilor. Deşi, mai ales în ultimii 15 ani, multe zone verzi au fost „mutilate” de pizzerii şi alte afaceri locale, oraşul rămâne „ca o pădure”, cum îl descrie Viorel Răceanu, cel care a gospodărit urbea între 1960 şi 1980, după care a fost obligat, de o „rotire de cadre”, să plece director al Întreprinderii Judeţene de Gospodărire Comunală.
„Hunedoara nu avea nimic la capitolul zone verzi. De fapt, în 1962, Hunedoara nu avea nici blocuri. Aveam combinatul siderurgic, oraşul era poluat: după nici o zi, zăpada devenea ba cenuşie, ba cărămizie, din cauza emisiilor furnalelor, şi trebuia să facem ceva. Să ştiţi că nu se cheltuiau sume foarte mari pentru plantări. Noi veneam cu materialul săditor, oamenii făceau muncă patriotică. Se plantau, anual, între 30.000 şi 40.000 de puieţi. Plantam mai mult toamna, pentru că atunci seva puietului rămâne în rădăcină şi se prinde mai bine. Nici nu mai ştiu câte soiuri de copaci am pus. Am adus, în două parcuri, inclusiv copaci din pădure, cu diametrul de 30 de centimetri, luaţi cu tot cu rădăcină şi cu plasă pentru pământ, în cupa excavatorului. Piersicii de pe strada Revoluţiei au fost plantaţi după 1980, nu ştiu nici eu când anume exact. Nu era niciun copac pe strada aceea!”, îşi aminteşte Viorel Răceanu.
Recomandările noastre
