- Doamna avocat, iar m-au arestat ăștia.

- Care ăștia, Răzvan? Unde ești ?

Pe Răzvan n-ai cum să-l uiți sau să-i simți lipsa. De cel puțin două ori pe an e protagonistul unor dosare penale cu carduri clonate, scrisori de trăsură false, fraude pe internet, amenințări sau infracțiuni de violare a secretului corespondenței.

Își schimbă în mod regulat înfățișarea, prietenii, iubitele, mașina; singurele constante în viața lui sunt ura față de americani și atașamentul pentru avocații care- l apără : Doamna avocat, nu fur decât de la americani, că nu-i suport – sunt proști și mulți.

Bea cafea cu lapte în prostie, fumează mult și are o minte sclipitoare, vândută pe vecie necuratului. A terminat automatica si dreptul, pregăriri esențiale în cariera lui de veșnic inculpat, niciodată condamnat.

- Sunt la Poliția Capitalei, vă aștept.

Grilajele metalice scârțâie zgomotos în urma noastră. Am ajuns mai repede decât anunțaserăm și suntem conduși de un ofițer pe culoarele înguste și întunecate, cu miros stătut de mucegai. În camera de interogatoriu sunt trei scaune și o masă roasă pe margini. Răzvan e cam palid și fumează nervos.

Se fac prezentările, se cer delegații de reprezentare, se citesc drepturi. Răzvan cere voie la toaletă.

- Este a cincea oară când vrei la toaletă. Ai probleme?

- Răzvan, tot bolnav ești? Îl întreb scurt.

- Cum mă știți. Iar am chiloții plini de sânge. Și dă să ne arate.

Sar ca arsă, îmi strâng în grabă lucrurile, dau mâna cu ofițerul și mă îndrept spre ușă.

- Îmi pare rău, Răzvan, dar știi că nu te putem apăra în condițiile astea. Ești extrem de contagios. Nici nu vreau să mă gândesc la oamenii aștia care te-au păzit aici, fără să știe.

Polițiștii ne priveau nedumeriți. S-ar fi ferit, dar nu știau de ce anume, ar fi fugit, dar nu-l puteau lăsa nesupravegheat pe individul cel dubios, care părea acum bolnav și contagios.

De ce naiba nu suflase o vorbă despre boală ? Ce-o fi?

- Doamna avocat, despre ce vorbiți? Ce are ?

Nu înțeleg de ce nu le-ai spus, Răzvan. Nu-i de joacă cu asta. Are TBC pulmonar activ! Adică este foarte contagios. Se află în evidențele Spitalului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

Și rostind ultima propoziție ies pe ușă fără să îmi iau la revedere de la clientul ofticos, privit ca o bombă cu ceas ce nu putea fi dezamorsată.

- Și noi ce să facem cu el? Nu puteți pleca. Așteptați măcar să vină domnul procuror.Poate îi dă un control judiciar și scăpăm.

Se alătură discuției și polițistul care îl însoțise pe Răzvan la toaletă: Am văzut că avea sânge pe chiloți, dar nu m-am gândit că are TBC. Eu nu mai stau cu el, domnule comisar, că am copii acasă.

Mi l-ar fi dat pachet dacă ar fi putut, dar eram hotărâtă să plec, fără prea multe explicații.

Între timp este anunțat și procurorul care dă ordin ca suspectul să fie escortat la spital pentru analize de confirmare a diagnosticului. S-a stârnit panica, nimeni nu dorea să execute dispoziția procurorului.

Un lucru era cert – suspectul nu avea avocat ales, era tebecist activ, cu chiloții plini de sânge și plamânii mușcați de bacteria necruțătoare.

Recunosc că mi-aș fi dorit să le spun nefericiților panicați că sângerarea anală nu are nicio treabă cu tuberculoza, dar cine eram eu să îmi arog calități de doctor ? Frica le va face bine, îi păzește de rele.

Între timp, comisarul luase deja decizia cu privire la Răzvan, mânat, probabil, de dorința de a-și proteja oamenii și propriii plămâni :

- Ce nevoie mai avem de analize, când ăsta are deja sânge pe chiloți ? Dacă mai stă mult aici, până mâine o să fim toți roșii în fund.